Despre Reperele Conceptului de Contabilitate Creativă

1. Definirea conceptului de contabilitate creativă

Contabilitatea creativă a apărut ca urmare a dezvoltării economice, juridice, sociale şi a presiuni utilizatorilor de informaţii (contabilii şi manageri) interesaţi să furnizeze terţilor o anumită imagine contabilă a firmei.

Expresia de contabilitate creativă a fost folosită mai întâi în mediul anglo-saxon (creative accounting, engl.) ca urmare a libertăţilor profesiei contabile şi preluată mai apoi în vocabularul contabil din alte limbi, uneori întâlnindu-se şi apelativul de contabilitate imaginativă, contabilitate de intenţie şi inginerie contabilă. Această expresie a fost lansată de practicienii contabilităţii şi de persoanele care raportează şi comentează activităţile pieţei financiare ( jurnalişti şi analiştii financiari). Ei au desemnat contabilitatea ceativă ca fiind acele practici contabile care au ca efect inducerea investitorilor în eroare (înşelarea) prin prezentarea unor informaţii contabile pe care ar dori să le vadă (de exemplu, profituri în creştere constantă).

Griffiths a observat, de pe poziţia de jurnalist, că toate întreprinderile şi-au mascat beneficiile. Documentele de raportare financiară care au fost publicate se bazau pe registre care fuseseră „aranjate” în mod delicat sau chiar modificate substanţial. Situaţiile financiare prezentate investitorilor fuseseră schimbate în întregime. Aceasta reprezintă cea mai mare înşelătorie de la calul troian încoace. În fapt, această înşelătorie este legitimă şi poartă numele de contabilitate creativă… .

Privind din perspectiva practicianului, Jameson precizează că „Procesul contabil presupune operarea cu opinii diferite şi rezolvarea conflictelor între acestea în vederea prezentării rezultatelor generate de tranzacţii. O asemenea flexibilitate facilitează manipularea, înşelătoria şi denaturarea. Aceste activităţi, practicate de către unii membri mai puţin scrupuloşi ai profesiei, încep să fie cunoscute sub denumirea de contabilitate creativă... Contabilitatea creativă nu încalcă legea şi normele contabile. Ea respectă litera, dar, evident, nu şi spiritul acestora ... Nu există nici un dubiu asupra caracterului negativ al contabilităţii creative. Ea distorsionează rezultatele şi poziţia financiară referitoare la întreprindere şi, dacă le dăm crezare teoreticienilor, devine o practică din ce în ce mai utilizată...

Trotman defineşte contabilitatea creativă ca fiind o tehnică de comunicare ce vizează schimbarea informaţiilor furnizate terţilor(investitori). Pe aceeaşi linie, Colasse este de părere că expresia contabilitate creativă desemnează practicile de informare contabilă, adesea la limita legalităţii, practicate de anumite întrepeinderi care, profitând de limitele normalizării, caută să îşi înfrumuseţeze imaginea poziţiei financiare şi a performanţelor economice şi financiare.

La rândul său, Smith consideră că o mare parte din creşterea economică a anilor ’80 a fost mai degrabă rezultatul creativităţii contabililor decât al unei adevărate dezvoltări economice. El ilustrează prin studii de caz asupra a trei societăţi britanice care au intrat în colaps la scurt timp după ce prezentaseră conturi care indicau stabilitate financiară faptul că utilizarea contabilităţii creative este o problemă seioasă. Toate cele trei societăţi aplicau tehnici de contabilitate creativă...

Cea mai complexă definiţie a contabilităţii creative îi aparţine însă lui Naser, în opinia căruia contabilitatea creativă este:

1) procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează cifrele contabile şi profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;

2) procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită „producerea” rezultatului contabil dorit.

Feleagă defineşte contabilitatea creativă ca fiind procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor incluse în conturile anuale.

Conform lui Ionaşcu contabilitatea creativă se manifestă prin emiterea de soluţii contabile în absenţa normelor sau când acestea sunt insuficiente în raport cu o anumită situaţie de gestiune.