Evaluarea Patrimoniului

Evaluarea patrimoniului in contabilitate

Evaluarea consta in cuantificarea si exprimarea prin bani a marimii elementelor patrimoniale si a operatiilor privind miscarea acestor elemente. Obiectul evaluarii il constituie strucuturile proprii patrimoniului si anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele si operatiile economico-financiare privind circuitul acestor structuri.

Patrimoniul este definit din doua puncte de vedere – economic si juridic – in raport de primordialitatea si importanta care se atribuie elementelor patrimoniale:

- d.p.d.v. economic, patrimoniul este totalitatea bunurilor materiale si banesti impreuna cu drepturile si obligatiunile economice asupra acestora, apartinand unei persoane fizice sau juridice;

- d.p.d.v. juridic patrimoniul este totalitatea repturilor si obligatiilor cu valoare economica, precum si bunurile materiale si banesti la care se refera aceste drepturi si care apartin unei persoane fizice sau juridice;

El isi plaseaza capitalul in active imobilizate si active circulante, pe care valorificandu-le prin activitatea de exploatare, financiar si exceptionala, sa poata obtine venituri cat mai mari si deci profitul scontat.

Patrimonial intreprinzatorului (pater-patron) sta la baza intregii activitati economice desfasurate pentru a se obtine rezultate bune; patrimonial, activitatea economica si rezultatele obtinute formeaza insasi viata economica a unitatii.

Activitatile economice se pot organiza si funciona de catre intreprinzatorii personae fizice sau juridice.

Intreprinderea – ca persoana juridica – este principala veriga a activitatii economice de la care statul isi incaseaza cele mai importante venituri sub forma de impozite, taxe, contrivutii, fonduri speciale, si deci statul este direct interesat ca aceste verigi ale economiei nationale sa fie bine organizate si conduse, pentru a obtine venituri cat mai mari pe cai legale si cinstite din care sa se alimenteze si bugetul statului.

Intreprinderea – persoana juridica – este o organizatie de sine statatoare cu un patrimoniu propriu , infiintata in vederea realizarii unui anumit scop economic admis de lege.

Este un subiect de drepturi si obligatiuni, deosebit de persoanele fizice care intra in componenta organizatiei economice respective, nefiind permisa confuzia intre patrimoniul intreprinderii si averea persoanelor din acea unitate.

Punctele de vedere de la care se pleaca dupa importanta atribuita si primordialitatea economicului sau juridicului, nu schimba fondul problemei, deoarece caracteristicile sunt aceleasi pentru patrimoniu:

- o dubla structura a elementelor sale componente (elemente patrimoniale)

- unitatea celor doua structuri – economic si juridic – data de persoana fizica sau juridica proprietara

- caracterul economic (bunuri) legat de caracterul juridic ( drepturi)

- exprimate valori cele doua structuri arata o egalitate intre bunuri si drepturile asupra lor

- simultaneitatea exprimarii lor – ca un tot de elemente egale apartinand aceleasi persoane fizice sau juridice, pastrandu-si caracteristicile specifice: bunurile au un continut material, concret, tangibil, in timp ce drepturile si obligatiunile sunt abstractiuni – impreuna insa formeaza un singur tot inseparabil: Patrimoniul.

Contabilitatea masoara si inregistreaza in unitati monetare elementele patrimoniale si operatiile care modifica masa patrimoniului. Unitatea monetara se identifica cu banii in functia lor de masura a valorii. Banul este unitatea de masura a valorii economice, asa cum metrul este unitatea de distanta sau hectarul unitatea stabilita pentru suprafata. Pe aceasta cale se omogenizeaza masa patrimoniului si se creeaza posibilitatea centralizarii si sintetizarii datelor contavile.

In mod concret functia banului ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul monetar propriu fiecarei tari. In Romania un asemenea semn este leul.

In baza elementelor prezentate mai sus, evaluarea in contabilitate consta in cuantificarea si exprimarea in unitati monetare a marimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli si venituri) si a operatiilor economice si financiare cu modificari intervenite in masa patrimoniului.

Prin mijlocirea unitatii monetare, se masoara si valoarea elementelor componente ale patrimoniului. In acest scop se pondereaza cantitatea de evaluat masurata in unitati fizice sau munca cu pretul sau costul unitar: pretul in cazul iesirilor si costul in situatia intrarilor prin achizitie sau din productie proprie.