Evoluția sistemului bănesc al leului - 1867-1947

Sistemul monetar internaţional se bazează pe reguli care provin în mod direct din practicile comerciale impuse de către state.Aceste reguli trebuie să definească :

- Un regim de schimb constând în principii care asigură convertibilitatea între monede;

- Aprovizionarea cu bani lichizi în cantitate suficientă pentru a face faţă progresului comerţului internaţional;

- Un sistem de rezervă care conferă diferitelor naţiuni participante la schimb mijloacele de plată ce le permit surmontarea dezechilibrelor temporare între cantităţile de devize intrate şi ieşite din ţară;

- Mecanisme de reajustare în caz de dezechilibre ale balanţei de plăţi curente , conservate pe termen mediu sau lung.

Dezvoltarea economiei naţionale în concordanţǎ cu exigenţele economiei moderne de piaţǎ,implica si existenţa unui sistem monetar si bancar,de credit si finanţe publice,politica fiscalǎ corespunzătoare,pentru a facilita desfăşurarea producţiei si circulaţiei mărfurilor s.a.Reprezentând o necesitate obiectivǎ pentru progresul economiei româneşti,adoptarea şi perfecţionarea sistemului monetar propriu,formarea sistemului bancar si de credit,modernizarea finanţelor publice si a politicii fiscale s-au impus,cu toate dificultăţile implicate de menţinerea târzie a sistemului feudal,iar după abolirea serbiei a unor vestigii ale acestuia,de suzeranitate otomanǎ care a durat pânǎ în 1877 si de menţinere sub dominaţie strainǎ a unor teritorii românesti pânǎ în 1918.

Circulaţia bǎneasca.Adoptarea sistemului monetar naţional.

Despre Imperiul Otoman si influenţa acestuia asupra evoluţiei economiei ţǎrii,Maria Mureşan afirmǎ cǎ:”Suzeranitatea otomanǎ a lipsit Tara Româneascǎ si Moldova de dreptul de a avea un sistem monetar propriu,totuşi,in condiţiile dezvoltării producţiei si schimbului de mărfuri,a comerţului interior si exterior,Tara Româneascǎ si Moldova si-au organizat,in limitele statutului lor politic,circulaţia monetarǎ.Primele emisiuni monetare in Tara Româneascǎ au fost cele ale lui Vladislav I(Vlaicu) (1364-1377),in Moldova cele ale lui Petru Musat,iar in Transilvania in timpul lui Ioan Zǎpolya(1510-1540)”

În anul formǎrii statului roman modern(1859),sistemul monetar era cunoscut sub numele de sistemul leului ca ban de calcul,sistemul fiind unul consuetudinar,cu existenţǎ in Principate de aproape un secol.Profesorul universitar Mihai Irimiea ne informează,în cartea sa, cǎ acest sistem monetar era caracterizat prin următoarele elemente:

„-Existenţa unui etalon monetar-leul,care nu exista in circulaţie,ci doar ca unitate de calcul;submultiplii leului erau paraua si banul(un leu = 40 parale,o para = 3 bani);leul nu servea doar la exprimarea valorii mărfurilor si serviciilor,ci si la ţinerea contabilităţii de stat,întocmirea bugetelor,evaluarea dărilor etc.

-Existenţa în circulaţie a circa 70-80 de monede străine,de aur,argint sau aramǎ,provenite majoritar din Austria ,Turcia,dar si din Franţa,Anglia,Italia.Volumul masei monetare aflat in circulaţie era determinat,in special,de nivelul exportului , alte surse fiind plasamentele străine de numerar pentru comerţ sau speculaţii monetare,împrumuturi externe ,livrările de monedǎ făcute de trupele de ocupaţie.

-Reglementarea raportului de valoare între monede atât pe baza comercialǎ,cât si prin acte de autoritate ale cârmuirii,pe baza etalonului leu.Regulamentul Organic a statuat legal existenţa bimetalismului,luând ca etalon galbenul ca monedǎ de aur si sorocovăţul ca monedǎ de argint,definind greutatea si titlul fiecăruia si a stabilit cursuri unice ,oficiale,pentru toate monedele. Pe piaţǎ, cursul de schimb îl făceau zarafii.

Acest sistem producea dificultǎţi uriaşe sectorului circulaţiei mărfurilor,comerţului intern si extern,economiei in ansamblul sǎu ,după cum putem spune cǎ favoriza apariţia unui câmp vast de speculaţii ,atât pe plan local,dar mai ales pe plan internaţional.Turcia, prin statutul sǎu de putere suzeranǎ beneficia cel mai mult de aceastǎ situaţie,atât prin organele de stat, cât si prin negustorii săi, prin diverse metode: stabilirea de preţuri la produsele exportate de Principate în monede devalorizate, fixarea tributului sau a altor obligaţii numai in monedǎ bunǎ ,fixarea cursului monedelor turceşti peste valoarea realǎ de schimb, introducerea de către negustori a unor mari cantitaţi de monedǎ devalorizatǎ,chiar falsǎ etc.”

Problema monetarǎ după Unirea Principatelor Române (1859-1866)

Efectele economice limitate ale Unirii Principatelor au făcut ca in rezolvarea problemei monetare sǎ nu se ajungǎ la un progres real,deşi încercările in aceastǎ direcţie nu au lipsit.Alexandru Ioan Cuza a căutat ,incǎ de la începutul domniei sale ,sǎ instituie un sistem monetar naţional,cu o monedǎ efectivǎ ca etalon.

Problema monetarǎ existentǎ în Principatele Unite a fost discutatǎ incǎ februarie 1859 în cursul audienţei lui V.Alecsandri la împăratul Napoleon al III-lea. În luna august a aceluiaşi an,Alexandru Ioan Cuza îl informa personal pe împăratul Franţei,printr-o scrisoare,despre negocierile întreprinse de guvernele de la Bucureşti si Iaşi pe lânga bancherii francezi,in legătura cu fabricarea monetelor nationale.Baterea de monetǎ naţionalǎ era consideratǎ de domnitorul român drept prima reformǎ financiarǎ ce trebuie întreprinsǎ in Principatele Unite. Din studiile lui Costin Kiritescu