Cuprins
- CAPITOLUL 1
- Strategii in realizarea investitiilor internationale
- 1.1 Obiectivele investitiei internationale
- 1.2 Garantii pentru investitor si pentru beneficiar
- CAPITOLUL 2
- Sursele si metodele de finantare a investitiilor internationale
- 2.1 Alegerea sursei de finantare
- 2.2 Metode de mobilizare de fonduri financiare
- CAPITOLUL 3
- Etapele realizarii unor investitii internationale
- 3. 1 Etapa pregatitoare
- 3.2 Etapa de proiectare a obiectivului de investitie
- 3.3 Etapa realizarii deciziei de investitie
- 3.4 Etapa de exploatare a investitiei internationale
- 3.5 Etapa de lichidare a investitiei internationale
- CAPITOLUL 4
- Realizarea investitiilor straine in Romania
- 4.1 Garantii si facilitati acordate investitorilor straini
- 4.2 Exigente financiare si monetare
- 4.3 Piaţa internaţională de capital
- CAPITOLUL 5
- Plasamentul de titluri pe piaţa altei ţări şi pe piaţa euroemisiunii
- 5.1 Plasamentul de titluri pe piaţa altei ţări
- 5.2 Plasarea de titluri pe piaţa euroemisiunii
- CAPITOLUL 6
- Finanţarea comerţului exterior
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
Strategii in realizarea investitiilor internationale
1.1 Obiectivele investitiei internationale
Evoluţiile şi tendinţele ce se manifestă în prezent pe plan mondial sunt strâns legate de fenomenul investiţional. Adâncirea interdependenţelor între economiile naţionale este accentuată de expansiunea deosebită a investiţiilor internaţionale sub multiplele forme pe care le îmbracă.
Investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, în scopul obţinerii de profit într-o perioadă viitoare. În cazul în care părţile participante la realizarea investiţiei sunt din ţări diferite decât ţara în care se realizează investiţia, aceasta capătă caracterul unei investiţii internaţionale (investiţie străină).
Investiţia presupune existenţa a cel puţin doi agenţi economici: emitentul şi receptorul investiţiei. În funcţie de raportul stabilit între emitent şi receptor, există două tipuri de investiţii străine: investiţii directe şi investiţii financiare.
- investiţiile directe = presupun transferarea către agentul emitent a posibilităţii de control şi decizie asupra activităţii agentului receptor. Ele se pot clasifica astfel:
- Din punct de vedere al destinaţiei
• investiţii reale = proprietăţi, maşini, utilaje, instalaţii etc.
• investiţii colaterale = materiale, servicii, utilităţi
• conexe = obţinerea de materii prime, energie, servicii
- Din punct de vedere al rezultatului lor
• investiţii productive = au ca efect realizarea de produse materiale
• investiţii neproductive = au ca efect obţinerea de utilităţi
- Din punct de vedere al caracterului lucrărilor
• investiţii noi = concretizate în obiective noi de producţie sau de prestări servicii
• modernizări şi retehnologizări = concretizate în creşterea nivelului dotărilor, proceselor tehnologice etc.
- investiţiile financiare = reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar care nu presupune stabilirea unui raport direct între emitent şi receptor. Ele constau în achiziţionarea de valori (hârtii de valoare, opere de artă, crearea unor depozite bancare) care să aducă un anumit profit. Cea mai importantă formă a investiţiilor financiare o reprezintă investiţiile de portofoliu. Ele constau în achiziţionarea de acţiuni, obligaţiuni, certificate de depozit etc.
Atunci când participarea investitorului străin este majoritară şi are ca obiect o investiţie în unităţi de producţie importante prin aportul lor la PIB şi prin calitatea acestui aport, investitorul respectiv poate fi considerat investitor strategic. El este interesat de preluarea controlului asupra unui obiectiv economic de importanţă strategică şi de implementare a propriului concept managerial.
Spre deosebire de investitorul direct şi mai ales de cel strategic, investitorul de portofoliu este numai un participant la o anumită investiţie, scopul său fiind plasarea capitalului în titluri aducătoare de profit.
Realizarea de investiţii de portofoliu necesită anumite condiţii prealabile:
- existenţa unei pieţe de capital bine organizate;
- deţinerea de lichidităţi ce trebuie puse în mişcare;
- libera convertibilitate a monedei folosite;
- temeiul legal al repatrierii profitului;
- existenţa unui tratament fiscal adecvat etc.
Investiţiile internaţionale pot îmbrăca următoarele forme:
- cumpărarea de acţiuni şi/sau obligaţiuni de pe o piaţă externă sau emise de o firmă din altă ţară;
- constituirea unei societăţi noi sau deschiderea unei filiale în altă ţară;
- acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o altă ţară sau unui agent economic străin ce operează pe propria piaţă;
- achiziţionarea sau fuzionarea cu o firmă străină;
- participarea cu capital investiţional la constituirea de societăţi mixte.
Activitatea economică de realizare a investiţiilor în context internaţional are în vedere construirea sau dezvoltarea de întreprinderi, obiective sociale, culturale şi administrative, instalaţii militare, prospecţiuni geologice etc. Obiectivele construite în cazul unei investiţii internaţionale directe rămân definitiv sau pentru o anumită perioadă în proprietatea investitorului străin. Ţara beneficiară a investiţiei, prin agenţii economici rezidenţi, poate:
- să participe la realizarea obiectivului finanţat în context internaţional într-o proporţie stabilită prin negociere şi în conformitate cu legislaţia din ţara respectivă - este cazul unei societăţi mixte;
- să nu participe - firma rezultată este în totalitate în proprietatea investitorului străin.
Obiectivele construite in cazul unei investitii internationale directe ,raman definitiv sau pentru o anumita perioada in proprietatea investitorului strain.Tara beneficiara a investitiei ,prin agentii economici rezidenti ,poate participa la realizarea obiectivului finantat in context international intr-o proportie stabilita prin negociere si in conformitate cu legislatia din tara respective (societate mixta ) sau nu participa ,firma rezultata fiind in totalitate in proprietatea investitorului strain.
Pentru investitorul strain realizarea unui obiectiv este motivate ,in primul rand ,de avantajele economice pe care le estimeaza :
- Cucerirea unui segment de piata in tara unde se realizeza investitia ,evitand barierele tarifare si netarifare ;
- Folosirea unor materii prime ,a fortei de munca si a altor resurse existente in tara beneficiara a investitiei ,fara a face cheltuieli suplimentare de transport ,cheltuieli cu pregatirea fortei de munca etc ;
- Intrarea cu produse finite pe piata limitrofa tarii unde se face investitia ,cu cheltuieli reduse de transport si service etc .
Pentru agentul economic local si tara sa ,apelarea la investitia straina se bazeaza pe o serie de avantaje previzionate :
- Introducerea in firma existenta sau in firma noua a unor utilaje ,solutii tehnologice si organizatorice de varf ,cu efecte favorabile in intreaga economie nationala ;
- Amplificarea folosirii capacitatilor de productie existente prin largirea pietei ,noile produse putand fi exportate sub noua marca ,mai cunoscuta pe piata internationala ;
- Valorificarea unor resurse locale (materiale ,de forta de munca ,constructii in domeniul transportului ,telecomunicatiilor ,culturale etc.)
Preview document
Conținut arhivă zip
- Finantarea si Creditarea Internationala.doc