Fuziunile în sistemul bancar internațional

INTRODUCERE

In anii recenti integrarea economica globala a fost accelerata pe o multitudine de fronturi, viteza fiind o caracteristica a acestor timpuri. Fluxurile financiare internationale au cunoscut o ampla expansiune, atat in interiorul economiilor fiecarei tari, cat si la nivel global integrand in aceasta miscare continente si regiuni aflate geografic la mare departare unele de altele. Daca liberalizarea comertului inceputa cu mult timp in urma, continua si astazi, in sfera finantelor schimbarile au fost atat de mari, practic nemaintalnite in istoria sistemelor financiare. Aceasta impune ca globalizarea financiara sa fie insotita de o continua si rapida crestere/dezvoltare a schimbului mondial de bunuri si servicii. Fluxul schimburilor comerciale a fost insotit de un flux al capitalurilor.

In ultimele decenii dezvoltarea operatiunilor cu instrumente financiare derivate au oferit jucatorilor din piata atat o posibilitate de asigurare impotriva riscului (hedging) dar si un mijloc de speculatie. Aceasta oferta si-a creat cererea (conform legii lui Say) prin aparitia pe piata a unor institutii financiare de tipul fondurilor de investitii si a fondurilor de pensii private, posesoare ale unor resurse de multe miliarde de dolari care trebuiau plasate in investitii cat mai rentabile si mai sigure.

Dezvoltarea institutionala a fondurilor de investitii si pensii a fost acompaniata de formarea trusturilor financiare globale rezultate in urma noilor fuziuni dintre banci comerciale, banci de investitii si societati de asigurari, ceea ce a permis participarea, prin achizitia titlurilor de participatie de catre marile fonduri, la cresterea capitalului actorilor financiari globali.

Prabusirea comunismului a creat o atractie pentru noile piete in formare (emerging markets) cu oportunitati de investitii mari ceea ce a atras capitalul financiar privat in finantarea accelerata a unor dezechilibre externe, ale tarilor in curs de dezvoltare.

Economia mondiala polarizeaza astazi economiile tarilor dezvoltate (cu leader USA) si economiile tarilor in curs de dezvoltare si sarace. Modelul este asemanator relatiei "Centru - periferie" in care se interpun intermediarii (tarile in curs de dezvoltare) sau "midle place" si in care motorul de dezvoltare organizeaza relatii si parteneriate intre membrii sistemului, dispunand de un complex de mijloace si resurse de interventie cum ar fi: FMI, Banca Mondiala, Acordul GATT, OECD, Grupul celor Sapte etc.

Lumea moderna se confrunta cu un puternic fenomen al dezeconomisirii. Explozia informationala, succesele explorarii spatiului cosmic, dezvoltarea geneticii si a medicinei, desfiintarea sistemului monetar international, crizele petroliere, infiintarea unor noi uniuni economico-monetare, dezvoltarea tehnologiilor IT, si ale internet-ului sunt tot atatia factori care au impus accentuarea consumului in ultimii 50 de ani.

S-a impus conceptul economiei de consum in paralel cu dezvoltarea conceptului economiei ofertei in SUA si apoi in tarile Europei Occidentale. Consumul a fost intr-o relatie directa si cu cresterea sperantei medii de viata in tarile dezvoltate si dezvoltarea sistemelor de asigurari private.

Inclinatia spre consum in tarile dezvoltate a dus la fenomenul dezeconomisirii si a orientat bancile transnationale in atragerea unor surse financiare din tari mai putin dezvoltate si orientarea acestora in credite pentru consum la nivelul tarilor bogate. Acest lucru a dus la cresterea productiei si a economiei acestor tari si la disparitia unor posibilitati de finantare pentru cele mai sarace. Trebuie remarcat insa, faptul ca plasamentele au fost profitabile, o parte din profituri, sub forma dobanzilor s-au reintegrat in fluxurile financiare ale tarilor de provenienta, iar functie de oportunitatile interne au imbracat si forma investitiilor, insa intr-un ritm inferior economiilor dezvoltate. Fenomenul dezeconomisirii s-a manifestat pregnant si in tarile supuse tranzitiei la sistemul economiei de piata.

FUZIUNILE IN SISTEMUL BANCAR – METODA DE GESTIONARE A RISCURILOR

Economiile moderne aflate sub imperiul globalizarii pietelor au adus pentru actorii jocului/participanti la piata, posibilitatea constituirii unor portofolii de active financiare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, instrumente derivate, alte titluri de valoare) diversificate din punct de vedere structural, (al componentei in total portofoliu) sectorial (ramurile economiilor nationale unde au fost efectuate plasamentele), marimi si dimensiuni companiilor unde au fost efectuate investitii (companii nationale sau transnationale) si geografic (tarile in care s-au activat investitiile). Aceasta posibilitate a avut suportul unei dezvoltari considerabile a instrumentarului tehnic al tranzactiilor, a tehnologiei IT, intr-o convergenta deplina cu dezvoltarea pietelor monetare ale tarilor cuprinse in portofoliu si pe fondul reducerii considerabile a costului de curtaj al pietelor.

Internationalizarea afacerilor, ca forma specifica a economiei globale, iar in cadrul acesteia a intermedierii bancare angajeaza resurse financiare, umane si materiale considerabile, iar bancile vor realiza afaceri pe pietele externe doar in cazul estimarii unor profituri suficient de semnificative pentru acoperirea riscurilor asumate. Volatilitatea pietei financiare accentueaza necesitatea studiului riscurilor, cu atat mai mult cu cat fenomenul se face simtit tot mai puternic in economia globala, afectand atat tarile dezvoltate economic, cat mai ales cele aflate in curs de dezvoltare, cu semnificatii profunde pentru prezent, dar mai ales viitorul multor natiuni.

In viata bancilor, riscul este indus de nenumarate cauze. Cei mai multi specialisti remarca in cadrul acestor cauze, mai intai natura (activitatii) institutiei bancare ce se reflecta in numeroase forme ale riscurilor. Asadar, ceea ce se poate observa la prima vedere, chiar si de catre un nespecialist este faptul ca banca reprezinta o intreprindere cu caracter lucrativ, ca oricare societate comerciala, care se foloseste de mijloace adecvate si realizeaza actiuni corespunzatoare. Realizandu-si activitatea, banca isi asuma riscuri proprii functionarii dar si riscuri ce decurg din specificitatea naturii intermedierii financiare pe care o face. "Riscul de intreprindere decurge din faptul ca banca este o afacere in care se angajeaza oameni, capitaluri si care se confrunta cu riscuri, de unde pot rezulta castiguri sau pierderi, ce urmeaza sa remunereze aportul factorilor angajati". Riscurile financiare pot fi considerate drept cea mai importanta grupa de riscuri bancare, dat fiind ca, asa cum a demonstrat practica, proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. In aceasta grupa de riscuri se includ: