Ias 2 - Stocuri

Standardul International de Contabilitate IAS2

1.1. Introducere

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil românesc cu cel mondial sunt determinate de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale aflate într-un proces de globalizare generală sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalului. Globalizarea nu modifică numai elementele de separaţie între state, ci şi modul în care politicile economice sunt adoptate şi implementate. Se manifestă astfel necesitatea pentru o structură de raportare contabilă accesibilă şi identică pentru întreaga lume contabilă. Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre armonizare a sistemelor contabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Standardizarea contabilă internaţională – realizată de I.A.S.C., prin cadrul său conceptual, presupune norme sau standarde sub forma unor convenţii contabile de bază, numite şi principii contabile care servesc la întocmirea situaţiilor financiale anuale, respectiv: continuitatea activităţii, permanenţa metodelor, independenţa exerciţiilor, prudenţa, prevalenţa economicului asupra juridicului, importanţa relativă, etc. şi a procedurilor adoptate de manageri pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.

Obiectivele procesului de dezvoltare a sistemului contabil românesc constau în: asimilarea Cadrului Conceptual al Standardelor Contabile Internaţionale şi

armonizarea cu cerinţele acesto standarde; implementarea completă a dispoziţiilor Directivei a IV-a a Comunităţii Economice Europene în legislaţia românească

Pentru un schimb eficient de date financiare, standardizarea are o importanţă considerabilă.Cerinţa companiilor multinaţionale pentru sisteme integrate global promovează uniformizarea şi standardizarea în cadrul organizaţiilor. Procesul de globalizare economică, a impus, de asemenea, o schimbare şi perfecţionare continuă a sistemului contabil românesc, urmărindu-se armonizarea acestuia cu prevederile Directivelor Europene şi ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate în condiţiile aderării la Uniunea Europeană. Este important astfel ca sistemul de contabilitate să asigure informaţii contabile relevante, calitate ridicată şi raportare comparabilă, informaţii care vor încuraja investiţiile internaţionale.

1.2. OBIECTIV

Standardul de contabilitate IAS2 revizuit inlocuieste Standardul de Contabilitate 2, Evaluarea si prezentarea stocurilor in contextul sistemului costului istoric aprobat de Consiliu in octombrie 1995.

Obiectivului acestui Standard este acele de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri in sistemul costului istoric. O problema fumdamentala in contabilizarea stocurilor o formeaza valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscuta drept activ si reportata pana cand veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard furnizeaza indicatii practice referitoare la determinarea costului si la recunoastera ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice inregistrare la valoarea realizabila neta. De asemenea, Standardul furnizeaza indicatii practice referitoare la procedeele de determinare a costului care sunt utilizate la calcurea costului stocurilor.

1.3. ARIA DE APLICABILITATE

Acest standard se aplica tuturor stocurilor cu execptia: productie in curs de executie in cadrul contractului de constructie, incluzand si contracte de prestari de servicii direct legate de acestea, instrumente fianciare, activele biologice legate de activitati agricole si de productie agricola in momentul recolatarii, stocuri de pasari, animale, produse forestiere, precum si minereruri si produse agricole care apartin producatorilor, in cazul in care se foloseste evaluarea la valoare realizabila neta, pe baza unor practice bine stabilite. Aceste cazuri apar, de exemplu, pentru recoltele culese sau minereurile care au fost extrase si a caror vanzare este asigurata printr-un contract la termen sau garantie guvernamentala sau daca exista o piata omogena, iar riscul de a ramane cu productia nevanduta este minim.

1.4. DEFINITII

Ce sunt stocurile? Acestea sunt bunuri sau servicii ce apartin activelor circulante materiale prezente in ciclul de exploatare din unitatile economice, aprovizioante in scopul revanzarii lor in aceeasi stare (marfurile) sau dupa prelucrarea lor in cadrul procesului de productie (produsele), precum si pentru a fi consumate la o prima utilizare. Stocurile se consuma la o singura utilizare sa intr-un numar redus de operatiuni tehnologice. Se gasesc in toate fazele circuitului econimic. Isi transmit valoarea integral asupra produselor realizate. Fiind active circulante sub aspectul lichiditatii, perioada de rotatie este mai mica de un 1 an. Sunt sub forma de materii prime, materiale, materile consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcusul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurilor necesare vanzarii.

Valoarea justa este suma pentru care ar putea fi tranzactionata un activ sau deconatata o datorie intre partile interesate, in cunostiinta de cauz, in cadrul unei tranzactii, in conditii obiective.

Marfurile reprezinta o categorie importantä de stocuri, care, in circuitul lor de la producätori pana la consumatori, genereaza un volum foarte mare de operatii economico-financiare ce se efectueaza prin intermediul unui numar deosebit de mare agenti economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala. Astfel, se poate considera ca exista 3 categorii importante de unitati patrimoniale cu profil comercial si anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amanuntul si mixte.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.

Ciclul de exploatare al unei entitati reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces de transformare si finalizarea acestora in trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.

1.5.Evaluarea stocurilor si costul stocurilor

Stocurile pot fi evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. Acestea se evalueaza la intrare in unitate, la iesire, cu ocazia inventarierii.

Evaluarea costurilor se realizeaza, de regula, la cost, aceasta fiind cea mai credibila/ corecta baza de evaluare. Cu toate acestea, aceasta valoare atribuita stocurilor poate fi, in anumite cazuri, prezentata i situatiile financiare la o valoare mai mica decat costul stocurilor, conform principiului prudentei. Diminuarile costurilor stocurilor pot fi cauzate de deteriorari fizice, invechire sau reducerea nivelului preturilor, ceea ce genereaza valori de piata sub nivelul costurilor si apare o pierdere. Aceasta pierdere se poate evidentia prin reducerea valorii stocurilor, adica a costului, la nivelul valorii de piata.