Imobilizările necorporale - sursă invizibilă de beneficii economice viitoare

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE

1.1. Definiţii privind imobilizările corporale

Normele contabile definesc imobilizările necorporale ca active identificabile, nemonetare, fără suport material, invizibile şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative.

Imobilizările necorporale sau bunurile de natură necorporală ca structură cuprind:

- Cheltuieli de constituire

- Cheltuieli de cercetare – aplicată şi dezvoltare

- Concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabricaţie, drepturi de autor

- Fond comercial

- Imobilizări necorporale în curs de execuţie

- Alte imobilizări necorporale şi avansuri

- Cheltuieli de constituire

Acestea cuprind cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei întreprinderi şi anume: taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii întreprinderii, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate.

- Cheltuieli de dezvoltare

Cuprind cheltuielile generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.

Ca exemple de activităţi care generează astfel de imobilizări menţionăm:

- proiectarea, construcţia şi testarea producţiei în fazele premergătore producţiei de serie sau folosirea modelelor sau prototipurilor;

- proiectarea, testarea unor alternative pentru servicii noi sau îmbunătăţirea celor existente.

- Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare

Cuprind cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea dreptului de exploatare a unui bun, cazul concesiunilor şi pentru achiziţionarea de brevete, licenţe, în celelalte cazuri.

- Fondul comercial

Tratat ca imobilizare necorporală fondul comerciual cuprinde sumele plătite în cazul achiziţionării unei întreprinderi reprezentând vadul comercial, clientela, reputaţia.

În actualele reglementări, fondul comercial apare, de regulă, la consolidare şi se calculează ca diferenţa între preţul de vânzare al întreprinderii achiziţionate şi activul net al acestuia.

- Avansuri şi alte imobilizări necorporale

Cuprind avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, respectiv programele informatice create de întreprindere sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţi proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.

- Imobilizări necorporale în curs de execuţie

Reprezintă imobilizări necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.

1.2. Aspecte privind IAS 38-imobilizări necorporale

a. Definiţii

O imobilizare necorporală este un activ nemonetar, identificabil, fără substanţă fizică. Ea este identificabilă dacă:

- Aceasta este protejată prin drepturi legale sau contractuale sau

- Imobilizarea este separabilă.

Fondul comercial (goodwill) este tratat de standardul internaţional de raportare financiară IFRS 3 Grupări de întreprinderi.

El este partea neidentificabilă a plăţii efectuate de cumpărător, cu ocazia unei grupări de întreprinderi.

b. Recunoaştere

O imobilizare necorporală trebuie să recunoscută, dacă, şi numai dacă este probabil ca entitatea care controlează activul să beneficieze de avantaje economice viitoare, atribuibile bunului în cauză şi dacă mărimea costului său este estimată de o manieră fiabilă.

De asemenea, imobilizările generate intern trebuie să fie recunoscute, dacă ele respectă criteriile enunţate anterior.

Totuşi, cheltuielile de cercetare, de constituire, de formare profesională sau de marketing nu trebuie să fie capitalizate în activ.