Impozite directe

CAP. 1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND

IMPOZITELE

1. 2. Conţinutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o forma de prelevare a unei parţi din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispoziţia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fără contraprestaţie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles in sensul ca plata acestora către stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizează venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.

Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizează venit dintr-o anumita sursa prevăzuta de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează in faptul ca prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei parţi importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

Impozitele reprezintă mijlocul de realizare a veniturilor publice.

Societăţile sunt obligate, aşa cum prevede Constituţia, prin norme juridice, să plătească impozitele prevăzute de legi, neplata impozitelor atrăgând executarea lor silită.

Noţiunile specifice impunerii sunt: subiectul impozabil, obiectul impozabil şi tariful de impunere.

-subiectul impozabil este persoana juridică fără scop patrimonial prevăzută în normele juridice referitoare la impozite, căreia îi revine îndatorirea de a plăti un impozit oarecare;

-obiectul impozabil este bunul, venitul pentru care se datorează impozite directe, precum şi vânzarea, punerea în circulaţie a unor produse în cazul impozitelor indirecte.

Obiectul impozabil este specificat prin dispoziţiile legilor referitoare la impozite, la fel este reglementat şi obiectul taxelor sau obiectul taxabil, care permite realizarea distincţiei atât a taxelor între ele, cât şi a taxelor faţă de impozite;

-- tariful de impunere, denumit şi cota de impozit, este

suma fixă ori ansamblul de procente şi sume fixe cu ajutorul cărora se calculează cuantumul bănesc al fiecărui impozit.

Cel mai răspândit tarif de impunere este cel procentual, care, la rândul său, poate fi proporţional, progresiv sau regresiv. Aceste tarife sunt apreciate şi practicate având în vedere capacitatea contributivă a beneficiarului de venituri impozabile şi a proprietarilor bunurilor impozabile.

In evolutia lor,impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste,insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului alXX-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati,cum sunt cele comerciale si industriale,deci al impozitelor de tip real,si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri ( salarii, profit, renturi) sau pe avere( mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal,care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printe platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.