Influența structurii financiare a SC Bread Star SRL asupra rezultatului economico-financiar

CAP 1. PREZENTAREA DOCUMENTELOR DE SINTEZĂ

1.1 Bilanţul şi conceptul juridic al patrimoniului

Studiul financiar al bilanţului, evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrului financiar funcţional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat, permiţând deci o analiză financiară statică.

Analiza echilibrului financiar:

Prin echilibru financiar se înţelege o corespondenţă între nevoile de capitaluri, pe de o parte şi posiblitatea obţinerii acestora, pe de altă parte.

Dacă ne gandim la utilizarea capitalurilor, putem defini echilibrul financiar ca egalitate între capitalurile vansate în circuit şi capitalurile apte a fi rambursabile.

În prima formulare a echilibrului se vizează modalitatea de obţinere a capitalurilor în condiţii financiare optime, iar în a doua formulare, modalitatea de folosinţă a capitalurilor, aspect important şi complex, al gestiunii financiare a întreprinderii. Soluţionarea acestui aspect imlică o corectitudine în gestiunea fondurilor , şi o reacţie rapidă la modificarea extrem de dinamică a mediului, în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea.

Sub aspect juridic, bilanţul sintetizează starea patrimonială , respectiv ansamblul drepturilor şi angajamentelor patrimoniale, existente la un moment dat. Drepturile patrimoniale cuprind cheltuieli de proprietate şi de creanţă, şi conferă titularilor o putere asupra bunurilor, obţinerii unor prestaţii din partea altor persoane.

Drepturile de creanţă, adică cheltuielile asupra terţilor, constau în: angakamente contractate de anumiţi parteneri, cum sunt clienţii, a căror termen de plată convenite în avans , au o scadenţă ulterioară livrării bunurilor sau serviciilor, precum şi debitorii întreprinderii în calitatea lor de beneficiari ai unor împrumuturi pentru angajamente de rambursare în viitor a capitalului, şi costurile aferente acestora, sub formă de dobândă.

Angajamentele patrimoniale corespunzătoare obligaţiilor pe care întreprinderea trtebuie să le onoreze la o anumită scadenţă, sunt înregistrate în pasivul bilanţului.

Angajamentele patrimoniale, sunt diferemânţiate în funcţie de efectele lor în:

- angajamente corespunzătoare datoriilor

- angajamente corespunzătoare capitalului propriu.

Cele corespunzătoare datoriilor, implică în general pentru întreprindere obligaţia de plată a dobânzilor, şi de rambursare a datoriilor în funcţie de modalitatea şi scadenţa convenită în contract.

Cele corespunzătoare capitalului propriu, apar în legătură cu: remunerarea proprietarilor fondurilor, puse la dispoziţia întreprinderii sub formă de aport iniţial la constituirea capitalului social, fie pentru aportul nou, cu ocazia unei creşteri de capital, fie pentru acceptarea menţinerii profiturilor nedistribuite, care de fapt, reprezintă rezerve ce vor duce la majorarea capitalului propriu.

Dacă studiul juridic permite prezentarea drepturilor şi angajamentelor patrimoniale, prezentarea financiară pune în evidenţă relaţia dintre sursele fondurilor ( resursele ) şi nevoile ( utilizările ) , cărora le sunt alocate fondurile. Astfel, pasivul apare ca o sinteză a angajamentelor contractate (optica juridică) sau ca o inventariere a resurselor de finţare ( aptica financiară), în timp ce elemenetele de activ corespund unor drepturi patrimoniale ( sub aspect juridic) sau a unor alocări de fonduri pentru achiziţionarea acestor drepturi ( sub aspect financiar ).

Bilanţul contabil are în componenţa sa documente şi situaţii de sinteză economică sau de control fiscal, cuprinzând urmatoarele piese constitutive:

- bilantul propriu-zis;

- contul de ,, Profit şi pierdere”;

- contul de execuţie (numai în cazul institutiilor publice);

- anexa la bilanţ;

- raportul de gestiune.

Având acelaşi scop, de informare asupra situa¡iei patrimoniului, a situa¡iei financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar. Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul finanţelor, prin colegiul consultativ al contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finantelor.

La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

a) posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse în acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

b) nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între conturile de venituri şi cheltuieli din contul profit şi pierderi;

În ţara noastră normele contabile impun unităţilor patrimoniale (regii autonome, societăţi comerciale în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social şi altor persoane

care desfăşoară activităţi economice) să întocmească bilanţ contabil cu un grad diferen¡iat de detaliere în funcţie de mărimea acestor unităţi.

Astfel, unităţile patrimoniale mici sau mijlocii întocmesc bilanţ contabil în sistem simplificat, iar cele mari în sistem de bază. Sînt considerate unităţi patrimoniale mici sau mijlocii unităţile care îndeplinesc, pe parcursul a două exerciţii consecutive, cel puţin două din următoarele criterii: