Inventarierea Elementelor de Activ și de Pasiv

Inventarierea reprezinta un ansamblu de operatii prin care se constata faptic existenta elementelor patrimoniului agentilor economici din punct de vedere cantitativ, calitativ si valoric la un moment dat.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii bilantului contabil care trebuie sa asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

La inceputul activitatii unitatii patrimoniale, inventarierea are ca scop principal stabilirea si evaluarea

elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social. Elementele patrimoniale aduse ca aport la capitalul social se inscriu in registrul-inventar, grupate pe conturi. Inventarierea anuala a elementelor patrimoniale se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii unitatilor patrimoniale.

Determinarea reala a elementelor patrimoniale are drept consecinta calcularea corecta a indicatorilor economici furnizati de contabilitate: productia finita, productia in curs de executie, venituri si rezultate si implicit fundamentarea documentelor de sinteza si raportare: bilantul si contul de rezultate.

Prin intermediul inventarierii se infaptuieste un control asupra integritatii si gestionarii patrimoniului intreprinderii. Cu ocazia inventarierii se descopera nereguli ca: furturi, delapidari, pastrarea si manipularea necorespunzatoare a bunurilor permitand stabilira raspunderii si luarea masurilor necesare impotriva celor vinovati pentru recuperarea prejudiciilor cauzate. Pentru faptul ca pe calea inventarierii se identifica stocurile de bunuri neutilizate, avariate sau degradate, invechite, creantele si datoriile cu termene depasite, inventarierea contribuie la tragerea acestora in circuitul economic, la accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante si la respectarea disciplinei financiare

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

1.Inventarierea

-procedeu al contabilitatii-

Contabilitatea reflecta continuu si in totaliate existenta si modificarea elementelor patrimoniului ce apar datiorita operatiilor economice din cadrul unitatii patrimoniului.Existenta si miscarea valorilor materiale si banesti sunt consemnate in documente si apoi inregistrate in evidenta contabila si evidenta operative, insa aceste date prezentate in contabilitate pot sa fie diferite in raport cu situatia reala patrimoniala.

In activitatea curenta pot avea loc unele modificari cantitative si valorice ale patrimoniului care nu pot fi consemnate in documente. Cauzele care pot determina unele necorelari intre situatile inregistrate in contabilitate si situatia reala pot fi:

- Schimbari de produse in substanta bunurilor materiale sub influeneta facorilor naturali (uscare, evaporare, alterare, etc.);

- greseli de manipulare rivind calitatea bunurlor eliberate;

- neglijenta, neaentie, furturi, delapidari, etc.

Din aceste cauze este necesar ca, periodic, sa se confrunte datele din evidenta contabila cu realitatea pentru cunoasterea exacta a elementelor patrimoniului, utilizand inventarierea ca procedeu al metodei contabile.

Inventarierea reprezinta un ansamblu de operatii prin care se constata faptic existenta elementelor patrimoniului agentilor economici din punct de vedere cantitativ, calitativ si valoric la un moment dat.

Necesitatea inventarierii se face simtita in doua momente:

- in cursul exercitiului, pentru controlul gestiunilor;

- in inchiderea exercitiului, pentru stabilirea ituatiei patrmoniale reale si in vederea intocmirii bilantului contabil.

Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, specifica ca persoanele juridice si fizice care organizeaza si conduc contabilitatea propie au obliatia sa efectue inventarierea generala a parimoniului la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale, de regula, la sfarsitul anului in cazul fuzionarii precum si in urmatoarele situatii:

- in cazul modificarii preturilor;

- la cererea organelor de control; ori de cate ori exista lipsuri sau plusuri in gestiune;

- la predarea-primirea gestiunilor;

- cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

- ca urmare a calamitatilor naturale.