Metoda pe comenzi aplicată la societatea SC Mobexim SRL

1. Prezentarea generală a metodei pe comenzi

Metoda pe comenzi se aplică la întreprinderile cu producţie individuală şi de serie mică. Specific acestui tip de producţie este că produsul finit se obţine prin asamblarea părţilor sale componente fabricate anterior în paralel, în diferite secţii sau ateliere ale întreprinderii sau chiar în alte întreprinderi. În acest caz purtătorul de cheltuieli utilizat în planificarea costurilor este produsul, iar cel utilizat pentru înregistrarea cheltuielilor efective este comanda. Obiectul comenzii poate fi:

- producţia individuală, care de regulă se organizează în varianta fără semifabricate;

- producţia de serie, care se organizează atât în varianta cu semifabricate cât şi în varianta fără semifabricate.

Modelul de calcul al costului planificat este următorul:

m n

Σ Cdj + Σ Cik

j=1 k=1

ccp = ----------------------------

Q

în care: ccp - reprezintă costul complet planificat; Cdj- cheltuielile directe pe articole de calculaţie; Cik - cheltuielile indirecte pe articole de calculaţie; Q- cantitatea de produse fabricate; j = 1, 2, . . . , m - articolele de calculaţie pentru cheltuielile directe; k = 1, 2, . . . , n - articolele de calculaţie aferente cheltuielilor indirecte.

Costul se obtine prin insumarea cheltuielilor directe cu cheltuielile indirecte, structurate pe articole de calculatie.

unde:

d – este articolul de calculatie pentru cheltuielile directe

i - este articolul de calculatie pentru cheltuielile indirecte

Metoda pe comenzi se aplica in doua variante :

- varianta cu semifabricate

- varianta fara semifabricate

Indiferent de varianta aplicata, semifabricatele sau subansamblele circula fizic intre sectoarele de activilate in acelasi fel, in functei de specificul tehnologic.

1.1 Varianta cu semifabricate

Costul produselor sau semifabricatelor din cadrul unui centru de responsabilitate ( sectie, sector) se determina pe baza cheltuielilor directe si indirecte in cadrul centrului respectiv, la care se adauga costul semifabricatelor primite de la centrele precedente.

In acest caz, costul se determina potrivit relatiei:

CtCR = ( Ct * cantitatea )CR-1 + ( ChD + ChI )CR

CR – 1 = CR anterior

Atunci cand comanda se formeaza din mai multe produse, costurile determinate mai sus vor fi raportate la numarul de produse ( Q ) din cadrul comenzii respective.

1.2 Varianta fără semifabricate

Costul comenzii in cadrul unui centreu de responsabilitate va fi determinat prin insumarea cheltuielilor directe di indirecte din centrul respectiv :

CtCR = ( ChD + ChI )CR

In acest caz, costul produselor finite se obtine prin insumarea costurilor partiale stabilite in cadrul fiecarui centru de responsabilitate.

De cele mai multe ori, indiferent de varianta folosita, dat fiind specificul unei activitati, exista atat productie terminata cat si productie neterminata. Pentru inregistrari corecte se impune determinarea si evaluarea productiei terminate si a productiei neterminate.

Organizarea calculaţiei după metoda pe comenzi presupune după lansarea comenzii deschiderea în cadrul contului 921 „Cheltuielile activităţii de bază” a analiticelor pe comenzi (fişe de postcalcul) în care se colectează pe locuri de producţie (secţii, ateliere) şi pe articole de calculaţie, în cursul lunii, costurile directe şi la sfârşitul lunii costurile indirecte repartizate pe comandă din conturile 923 „Cheltuieli indirecte de producţie”, respectiv 924 „Cheltuieli generale de administraţie”, pe baza unor chei de repartizare.

Pentru aceasta, fiecare comandă primeşte un simbol cifric din registrul de comenzi care se înscrie în toate documentele justificative de consum (bonuri de consum, fişe limită de consum, bonuri de lucru, bonuri de predare produse etc.)

Costul efectiv pe comandă se stabileşte la terminarea comenzii prin relaţiile arătate.

În cazul unor comenzi cu ciclu lung de fabricaţie, dacă unele loturi parţiale se predau la magazie sau clientului, înainte de terminarea întregii comenzi, ele se evaluează la costul antecalculat sau efectiv al produselor similare, fără a depăşi însă costurile efective înregistrate la comanda respectivă. metoda de evaluare adoptată la începutul anului pentru aceleaşi produse se menţine până la finele anului.

Diferenţele care apar la terminarea comenzii între costul efectiv al ei şi costul la care s-au înregistrat produsele predate se includ în costul efectiv al ultimului lot. Producţia neterminată este reflectată de totalitatea costurilor de producţie privind comenzile aflate în curs de execuţie la sfârşitul lunii.

Metoda pe comenzi prezintă avantajul că asigură o individualizare şi o calculare a costului unitar al produselor cât mai apropiat de realitate. Cu toate acestea, prezintă şi următoarele dezavantaje:

- nu asigură la finele perioadei de gestiune cunoaşterea costurilor reale de producţie, întrucât execuţia unor comenzi continuă şi în perioadele viitoare;

- calcularea costului efectiv al comenzii la terminarea acesteia în totalitate nu permite urmărirea operativă a costurilor în cazul comenzilor de lungă durată;

- posibilitatea trecerii unor consumuri de materiale şi manoperă în cadrul aceluiaşi produs de la o comandă la alta, denaturând costul produselor;

- la sfârşitul perioadei de gestiune apar multe comenzi în curs de execuţie, iar determinarea şi evaluarea producţiei neterminate necesită un mare volum de muncă, putând influenţa exactitatea, calitatea şi operativitatea indicatorilor calculaţiei;

- evaluarea la costul standard, normat, sau a unor produse similare fabricate anterior a produselor predate parţial clienţilor înaintea terminării integrale a comenzii face ca devierile faţă de costul efectiv al produselor să fie suportate de ultima parte din comanda respectivă, denaturându-se astfel costurile perioadei.