Modalități de finanțare a investițiilor și activității de exploatare - IAS 20

Introducere:

Obiectul Standardul 20 este problema contabilizării subvenţiilor publice şi a comunicării de informaţii privind ajutorul public, ajutor ce îmbrăca mai multe forme, principală fiind subvenţia publică.

Standardul Internaţional de Contabilitate 20 reformulat înlocuieşte Standardul iniţial aprobat în 1982. Textul aprobat iniţial nu a suferit modificări majore, acesta fiind revizuit în sensul schimbării unor termeni pentru a se alinia la practică actuală a IASC.

IAS 20 a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor începând cu 1 ianuarie 1984.

Aria de aplicabilitate

Acest IAS se aplică:

- în contabilitatea şi prezentarea subvenţiilor guvernamentale;

- în prezentarea altor forme de asistenţă guvernamentală.

Standardul acesta nu operează cu:

a) problemele apărute în reflectarea efectelor determinate de modificările preţurilor asupra situaţiilor financiare sau a altor informaţii suplimentare de natură similară;

b) asistenţa guvernamentală acordată sub formă de beneficii fiscale ce sunt disponibile în determinarea profitului impozabil sau care sunt determinate ori limitate pe baza datoriei privind impozitul pe profit;

ex: - perioade scutire plata impozit pe profit;

- credite fiscale pentru investiţii;

- reduceri de valori prin amortizare accelerată sau rate reduse la impozitul pe profit;

c) participarea guvernului la conducerea unei întreprinderi (deţinere a unei părţi din capital);

d) subvenţiile guvernamentale acoperite de IAS 41, Agricultură;

Subvenţii Guvernamentale

Subvenţiile guvernamentale reprezintă asistenţa acordată de guvern, sub forma unor transferuri de resurse către o întreprindere în schimbul îndeplinirii, în perioadele trecute sau viitoare, a anumitor condiţii legate de activitatea de exploatare a unei întreprinderi. Se exclud acele forme de asistenţă guvernamentală cărora nu li se poate atribui în mod rezonabil o anumită valoare, precum şi acele tranzacţii cu guvernul care nu se pot distinge de operaţiunile comerciale normale ale unei întreprinderii.

Subvenţiile guvernamentale sunt, uneori, denumite în alte moduri, cum ar fi subsidii, donaţii ( alocaţii ) sau recompense.

Subvenţiile guvernamentale, inclusiv cele nemonetare, la valoare justă nu se recunosc, până când nu există suficientă siguranţă că:

1. întreprinderea va respecta condiţiile ataşate acordării lor;

2. subvenţiile vor fi primite.

Primirea unui ajutor public are importanţă semnificativă în întocmirea situaţiilor financiare anuale în sensul că:

a. trebuie găsită o metodă adecvată de contabilizare a transferului de resurse;

b. utilizatorii externi solicită informaţii referitoare la mărimea ajutorului de care a beneficiat întreprinderea în decursul exerciţiului financiar.

Modul de primire a subvenţiei nu afectează metoda de contabilitate ce va fi adoptată referitor la subvenţie, lucru ce se reflectă în dubla înregistrare.

Primirea unui împrumut nerambursabil de la guvern, de către o întreprindere, va fi tratată , în contabilitate, ca o subvenţie după ce întreprinderea în cauză va respecta termenii pentru nerambursarea împrumutului.

O dată cu recunoaşterea subvenţiei guvernamentale orice datorie sau activ contingent este tratat în conformitate cu IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente.

Subvenţiile se recunosc ca venituri pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente, pe care subvenţiile urmează să le compenseze. Aceste subvenţii nu trebuie creditate direct în conturile de capital şi rezerve.

Pot fi deosebite două abordări ale tratamentului contabil pentru subvenţiile guvernamentale:

1. o abordare din punct de vedere al capitalului ( abordare bilanţieră ), potrivit căreia o subvenţie este creditată direct interesului acţionarilor;

2. o abordare din punct de vedere al venitului ( abordare pe bază de rezultat), sub incidenţa căreia o subvenţie este inclusă în venit de-a lungul uneia sau mai multor perioade contabile;

Motivaţii pentru prima abordare ( cea din punct de vedere al capitalului ) constă în faptul că:

- subvenţiile guvernamentale sunt procedee financiare şi ca atare trebuie operate în bilanţ, mai degrabă decât trecute în contul de profit şi pierdere pentru a compensa elementele de cheltuieli pe care le-au finanţat şi, nefiind rambursabile, aceste subvenţii trebuie creditate direct acţionarilor;

- este nepotrivit a se recunoaşte subvenţia guvernamentală în contul de profit şi pierdere din moment ce ele nu sunt câştigate, ele reprezentând un stimulant acordat de guvern fără costuri aferente.

Aceasta metodă se înscrie în metoda capitalizării:

- caracter nerambursabil  recunoaştere drept capital propriu

Motivaţii pentru cea de-a doua abordare ( din punct de vedere al venitului):

- din moment ce subvenţiile guvernamentale reprezintă intrări de la o sursă, alta decât acţionarii, ele nu trebuie atribuite direct intereselor acestora, dar trebuie recunoscute ca venit în perioadele corespunzătoare;

- întreprinderea câştigă subvenţiile îndeplinind condiţiile cerute şi obligaţiile de realizat. Prin urmare, ele trebuie recunoscute ca venit şi adaptate la costurile asociate, pe care subvenţia intenţionează să le compenseze;

- cum venitul şi alte impozite sunt contabilizate, este logic să se opereze în contul de profit şi pierdere şi cu subvenţiile guvernamentale.

Aceasta metodă este specifică metodei rezultatului:

- subvenţiile = intrări de resurse dintr-o sursă diferită de a proprietarilor şi reprezintă un venit adaptat la costurile pe care intenţionează să le compenseze subvenţia.

Norma IAS 20 pledează pentru cea de a doua abordare, solicitând contabilizarea subvenţiilor publice în contul de profit şi pierdere.

Contabilizarea unei subvenţii se confrunta cu două probleme, şi anume:

1. Momentul începând cu care subvenţia poate fi înregistrată în contabilitate;

2. Numărul de exerciţii care sunt afectate de aceasta.

Subvenţii legate de:

 active amortizabile sunt recunoscute ca venit de-a lungul perioadelor şi în proporţia în care amortizarea acelor active este trecută la cheltuieli;

active neamortizabile pot solicita îndeplinirea unei obligaţii şi se vor recunoaşte de-a lungul perioadelor care confirmă costul realizării obligaţiilor;

O subvenţie guvernamentală ce va fi primită drept compensaţie la cheltuieli sau pierderi deja suportate se recunoaşte ca venit în perioada în care devine creanţă, fiind înregistrată în grupa veniturilor extraordinare.