Organizarea Contabilității Importului de Mărfuri

INTRODUCERE

Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă strategică pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară. Respectivul comerţ este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin distribuţiei cu amănuntul, depozitării mărfurilor şi aprovizionării cu ridicata, precum şi activităţilor de import-export. Într-o asemenea accepţiune, comerţul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piaţă, indiferent de forma acesteia.

Pornind de la asemenea premise, cunoaşterea domeniului respectiv,interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de schimb şi conturarea proceselor manageriale specifice ridică probleme deosebit de complexe pentru a căror rezolvare sunt necesare cunoştinţe şi analize ştiinţifice de amploare, în cadrul cărora trebuie apelat atât la vastul instrumentar teoretic oferit de disciplinele de specialitate, cât şi la experienţa practică acumulată de-a lungul veacurilor, comerţul reprezentând una din cele mai vechi îndeletniciri omeneşti.

Având în vedere nevoia de informaţii pentru utilizatori, contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entitati patrimoniale. Contabilitatea ajută la culegerea, stocarea, prelucrarea, transmiterea şi utilizarea datelor, la orice nivel economic: micro sau macro.

Pentru tara noastra,in mod concret,se delimiteaza ca entitati patrimoniale,regiile autonome,societatile comerciale,institutiile publice,unitatile cooperatiste,asociatiile si celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati comerciale.Din structura tipurilor de entitati patrimoniale,intreprinderea reprezinta sfera de actiune in limitelecareia contabilitatea – ca instrument informational si de gestiune – capata forma complete de reprezentare si control asupra constituirii si utilizarii resurselor. La acest nivel organizatoric se realizeaza in forma cea mai deplina activitatea de productie a bunurilor,de prestatii de servicii, decirculatiea marfurilor,a titlurilor de valoare si a instrumentelor de plata, precum si de alte operatii accesorii activitatii de comert. Forma organizatorica si de functionare a contabilitatii intreprinderii se diferentiaza,in principal, in raport de conceptia contabila adoptata. In acest sens cele mai marcante si mai influentate culture contabile din lume sunt doua “europeana si anglo-saxona”. In raport de cele doua culture contabile,sepot utilize doua concept organizatorice, monist si dualist.

Monist in cazul in care la nivelul intreprinderii se organizeaza un singur circuit contabil, deci o singura contabilitate,atat pentru latura interna cat sic ea externa a intreprinderii. Dualist, daca pentru cele doua laturi sunt organizate,dar corelate contabilitatii separate.

Pentru contabilitatea din Romania, deocamdata, opereaza conceptul dualist. In consecinta, la nivelul intreprinderii se disting doua sectiuni ale contabilitatii,financiara si de gestiune sau financiara si manageriala, ori externa si interna.

Mărfurile reprezintă un element esential in derularea activităţii oricărei unitati economice, oferind o imagine clara asupra stadiului in care aceasta se afla ,ele contribuie la realizarea obiectului de activitate al firmei, la întreţinerea patrimoniului unitatii. Ele reprezintă active circulante materiale, mijloace economice destinate consumului sau vânzării, sau cumpărării lor în scopul de a fi revândute. Fără mărfuri sau fără o dimensionare raţională a acestora , nu se poate obţine o utilizare judicioasa a capacitaţii de producţie ,nu se pot satisface cerinţele clienţilor în stricta corespondenţă cu pretenţiile pe care la emit.

La toate acestea se adaugă faptul că, în viitor, modificarea schimburilor care vor crea noi şi importante oportunităţi de afaceri, va impune reacţii deosebit de rapide din partea firmelor, capacitatea de a interpreta corect noile schimbări şi puterea de a înfrunta o piaţă puternic concurenţială şi generatoare de continue restructurări. Toate acestea necesită o bună cunoaştere a problematicii comerciale, a comerţului şi a structurilor sale.

CAPITOLUL I.

GENERALITATI ASUPRA CONTINUTULUI SI ROLULUI COMERTULUI EXTERIOR

1.1. Rolul contabilităţii în sistemul informaţional al comerţului

Ca principală componentă a sistemului informaţional economic, contabilitatea, este un ansamblu organizat de informaţii economice complexe, care se obţin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse, şi, care servesc organizării şi, conducerii activităţii economice pe baze ştiinţifice. În comerţ sistemul informaţional economic este în general cuprinzător.

In cadrul sistemului informaţional economic al comerţului, contabilitatea furnizează circa 70% din volumul total al informaţiilor. Informaţiile contabile sunt reale pentru că au la bază operaţii economice,legale bazate pe documente autentice, şi un grad mare de exactitate, fiind verificate prin controlul financiar preventiv şi auditul intern, prin inventarieri, balanţe de verificare şi alte procedee folosite de contabilitate, etc.

Contabilitatea societăţilor de comerţ şi turism se ocupă cu studiul regulilor generale care privesc gestiunea activităţii acestor societăţi.

Această contabilitate are la bază principiile contabilităţii generale, dar prezintă şi anumite particularităţi determinate de specificul activităţii.

Având în vedere, conţinutul şi sfera de cuprindere a contabilităţii generale, care se referă la întreaga economie, contabilitaea comercială se referă numai la mijloacele, procesele şi sursele din cadrul unităţilor care desfăşoară activităţi de comerţ.

Dacă in cadrul unităţilor productive partea esenţială a obiectului contabilităţii o constituie procesele de producţie cu resursele, cheltuieleile şi rezultatele acestora, în comerţ partea cea mai importantă a obiectului contabilităţii o constituie circulaţia mărfurilor de la producător la consumator.

Desfăşurarea activităţii de comeţ, turism, servicii presupune existenţa unui patrimoniu adecvat particularităţilor acestora.

Principalele trasături care caracterizează activitatea de comerţ, turism , servicii se reflectă direct în structura elementelor patrimoniale ale acestora respectiv: specificul activităţii, sistemul de finanţare, creditare, decontare.

Specificul activităţii îşi pune amprenta asupra componenţei şi structurii activelor aşa încât patrimoniul societăţilor de comerţ, turism deşi are aceeaşi structură ca a celorlalte societăţi activele circulante deţin o pondere însemnatăîn comerţ iar în turism activele imobilizate sunt majoritare. Specificul activităţii influenţează şi organizarea contabilităţii, gestiunea stocurilor fiind obiectivul principal al societăţilor de comerţ iar pentru societăţile de turism prestarea serviciilor de cazare , masă, agrement, tratament.

Contabilitaea acestor societăţi este organizată conform regulilor contabilităţii generale a