Politică Financiară a Întreprinderii

INTRODUCERE

Pentru a asigura o activitate de producţie profitabilă sunt necesare anumite condiţii specifice de desfăşurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta se explică prin faptul că în condiţiile economiei de piaţă numai o astfel de activitate asigură prosperarea şi dezvoltarea previzională a întreprinderilor.

Cu regret mulţi producători din ţările tranziţionale, totodată şi Moldova, pînă în prezent nu se pot adapta la condiţiile pieţei . Ele duc povara unui şir de datorii în creştere faţă de salariaţi, bănci comerciale, stat şi practic în prezent nu pot ieşi din criza în care unele din ele au intrat.

În contextul cerinţelor dure ale economiei de piaţă raţiunea producătorului constă în faptul că el niciodată nu-şi va permite să producă marfa, care nu este solicitată pe piata de desfacere, sau care nu poate să-şi asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obţine un profit cît mai mare în raport cu efortul depus.

În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori,care caracterizează potenţialul rezultativ la nivelul activităţii întreprinderii. Însă, actualmente, tot mai insistent apare necesitatea selectării acestor indicatori, pornind de la scopul şi genul activităţilor desfăşurate.

Astfel în cadrul fiecărei întreprinderi, în funcţie de sfera în care activează este necesară elaborarea unei politici financiare care ar asigura utilizarea la maxim a tuturor factorilor de producţie; ar folosi metodele cele mai corecte şi eficiente de dirijare a procesului de producţie; ar descoperi punctele critice din cadrul activităţii întreprinderii şi ar previziona riscurile posibile,pentru ca apoi să calculeze cît mai real procesul de producţie al întrepridderii de mai departe.

În cadrul lucrării date încercăm a analiza activitatea întreprinderii ”Tricon” SA, vom clarifica care este modul de practicare a metodelor politicii financiare, insăşi esenţa ei.

Vom evidenţia anume care latură a politicii financiare este mai puternic dezvoltată şi care mai slab dezvoltată.

De asemenea vom încerca să facem omică prognoză a politicii financiare, vom face unele sugestii pentru îmbunătăţirea situaţiei existente la întreprinderea analizată.

Întreprinderea ”Tricon” este societate pe acţiuni cu sediul în or.Cahul; a fost înregistrată la Camera de Înregistrare de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, sub num.de înregistrare 136017060, la data de 10.01.95.

Întreprinderea s-a format cu capitalul statutar de 15313590 lei; are un număr mare de angajaţi, la 31.12.2001 acesta fiind de 1523 persoane.

„Tricon” SA are încheiate contracte cu mai multe firme din străinătate şi se ocupă cu confecţionarea hainelor pentru ele. Întreprinderea oferă produsele sale şi pe piaţa internă a republicii.

În capitolul I se va face o analiză teoretică a politicii financiare practicată la întreprinderi; capitolul II cuprinde aspectele practice în ceea ce priveşte elaborarea politicii financiare, aspectele critice ale acesteia.previziunea riscurilor şi impactul rezultatelor asupra întreprinderii, iar capitolul III va cuprinde unele previziuni privind politica financiară la întreprinderea „Tricon”.

Sursele cele mai des folosite pentru lucrarea dată sunt: M.Onofrei, N.Hoanţă, A.I.Gheorghe, P.Brezeanu, T.Mihai, I.Stancu, I.Vasile, GH.Manolescu.

Capitolul I

1.1.Esenţa politicii financiare

Rolul finanţelor întreprinderii în asigurarea bunei desfăşurări şi a funcţionării mecanismului economic este determinat atât de caracterul lor de subsistem al sistemului financiar cât şi de asigurarea nemijlocită realizării unei eficienţe a fondurilor de producţie şi circulaţie. Studierea finanţelor la nivel macroeconomic are în vedere atât o descriere amănunţită a mecanismului de procurare şi utilizare a fondurilor, mecanismul de obţinere şi repartizare a resurselor financiare, cât şi cuprinde în aria sa preocupările de perfecţionare a modalităţilor de planificare şi utilizare a tehnologiilor de finanţare.

În acest sens este necesară cercetarea şi formularea unei politici financiare la nivel microeconomic, dar care trebuie să fie în intrecondiţionare cu politica financiară la nivel macroeconomic.

Sistemul financiar al întreprinderii grupează ansamblul serviciilor sau al persoanelor care contribuie la realizarea funcţiei financiare în cadrul întreprinderii şi între care se stabilesc un anumit număr de relaţii.

În acest sens activitatea financiară trebuie astfel organizată încât să asigure obţinerea de venituri atât pentru acoperirea consumurilor de producţie şi de investiţii cât şi pentru creşterea fondurilor de producţie şi circulaţie aflate la un moment dat în circuit.

Un obiectiv major al activităţii financiare îl constituie asigurarea capacităţii de plată în scopul degajării din circuit a unui asemenea volum de disponibilităţi băneşti încât să se asigure efectuarea neîntreruptă a plăţilor.

Îndeplinirea acestui obiectiv impune luarea unor măsuri operative cu privire la programul de producţie, realizarea ritmică a folosirii unor instrumente de decontare care să asigure încasarea contravalorii mărfurilor la intrevale cât mai scurte de timp.

Atribuţiile ce intră în sfera de manifestare a activităţii financiare vizează fundamentarea necesarului de fonduri de producţie şi circulaţie a fondului de dezvoltare şi cointeresare, utilizare a acetor fonduri cu rezultate financiare cît mai ridicate precum şi exercitarea controlului financiar în vederea efectuării unei gestiuni financiare eficiente şi preîntâmpinării fenomenului de risipă.

În consecinţă activitatea financiară ar putea fi definită ca un ansamblu de decizii şi acţiuni întreprinse în legătură cu formarea şi utilizarea fondurilor necesare exploatării, cu obţinerea şi repartizarea rezultatelor financiare în condiţiile controlului financiar asupra tuturor acţiunilor menţionate.