Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori

Introducere

Contabilitatea la nivelul întreprinderii joacă un rol important, rămânând în continuare, în ciuda progresului continuu al omenirii, cea mai exactă formă de evidenţă şi sursă de informaţii ce sprijină conducerea în hotărârea destinului entităţii.

Această ştiinţă a devenit în zilele noastre un fel de limbaj universal al afacerilor şi, sub presiunea internaţionalizării pieţelor de capitaluri,s-a declanşat un fenomen de armonizare şi normalizare a contabilităţii firmelor la nivel mondial.

Normalizarea contabilă internaţională este necesară şi datorită diversităţii producătorilor şi utilizatorilor de informaţie contabilă, dar este lagată în special de credibilitatea pe care aceasta o presupune. Mediul economic, financiar, politic, juridic, social şi cultural în care operează diverse sisteme contabile conduce la diferenţierea practicilor contabile. Informaţia contabilă trebuie să fie măsurată şi evaluată pe baze unitare, întrucât aplicarea de norme contabile diferite conduce la obţinerea de rezultate contabile diferite cu implicaţii majore şi asupra gradului lor de comparabilitate.

Adoptarea normelor contabile internaţionale favorizează o comunicare financiară între întreprinderi la nivel global, prin realizarea unei armonizări a sistemului intern de reflectare a datelor contabile cu sistemul extern.

Armonizarea contabilă este, mai întâi de toate, o necessitate ce emană din cerinţele utilizatorilor de situaţii financiare. Normalizarea contabilităţii la nivel internaţional este influenţată de următorii factorii:

- Financiarizarea şi globalizarea tot mai accentuată a economiilor naţionale;

- Procesul de lărgire a Uniunii Europene (odată cu lărgirea Uniunii Europene asistăm la crearea unui număr tot mai mare de societăţi multinaţionale);

- Globalizarea crescătoare a pieţelor de capitaluri şi concurenţa tot mai acută între aceste pieţe;

- Privatizarea unor mari întreprinderi de stat, care necesită capitaluri însemnate ce nu pot fi asigurate de piaşa sau pieşele de capital ale unei singure ţări;

- Necesitatea şi dorinţa conducătorilor de corporaţii multinaţionale de a ajunge la o convergenţă optimă între sistemul intern de informare şi cel extern.

Standerdele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) reprezintă Standarde şi Interpretări adoptate de către Consiliul pentru Standerde Internaţionale de Contabilitate (IASB). Acestea se adresează exclusiv întreprinderii şi cuprind:

- Standarde Internaţionale de Raportare Financiară;

- Standarde Internaţionale de contabilitate;

- Interpretări emise de Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) sau de fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC).

În România,contabilitatea este supusă unor modificări, aflându-se în continuă dezvoltare pentru a face faţă cerinţelor mereu crescânde ale activităţii economice. Sistemul contabil este în proces de armonizare cu normele contabile internaţionale.

Armonizarea sau convergenţa contabilă este considerată un proces ireversibil, fiind determinate de nevoia de comparabilitate a situaşiilor financiare, impusă de mondializarea economiilor, în special al pieţelor financiare.

IAS 8 – „Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori”

Prima versiune a acestui IAS a fost elaborată în anul 1977, fiind denumită „Elemente neobişnuite ale perioadei anterioare şi modificări ale politicilor contabile”.

Standardul Internaţional de Contabilitate 8, IAS 8 – „Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori”, înlocuieşte IAS 8 – „Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile” (revizuit în anul 1993) şi se aplică pentru situaţiile financiare anuale începând cu 1 ianuarie 2005. Pentru aducerea standardului revizuit IAS 8 la nivelul aplicării începând cu 1 ianuarie 2005 s-a ţinut cont de amendamente consecutive până la 1.04.2004, mai ales prin standardul IFRS 5 – „Active necurente destinate a fi cedate şi abandonuri de activităţi”.

Standardul descrie criteriile de selectare şi modificare a politicilor contabile, împreună cu tratamentul contabil şi prezentarea modificărilor în estimările contabile şi corectarea erorilor.

IAS 8 înlocuieste şi următoarele în terpretări:

- SIC-2 Consecvenţa – capitalizarea consturilor îndatorării;

- SIC-18 Consecvenţa – metode alternative, potrivit căreia, o entitate selectează şi aplică politicile sale contabile în mod consecvent pentru tranzacţii similare, alte evenimente şi condiţii, cu excepşia cazului când un Standard sau o Interpretare cere în mod express sau permite clasificarea elementelor pentru care ar fi adecvate politici contabile diferite, urmând ca şi acestea să fie aplicate consecvent. Consensul din SIC-18 încorporează consensul din SIC-2, cerând ca atunci când o întreprindere a ales o politică de capitalizare a costurilor îmdatorării,ea va trebui să o aplice pentru toate activele calificate, pentru care acest tratament este permis.

Obiectivele IAS 8

IAS 8 a fost revizuit întrucât face parte din proiectul privind Îmbunătăţirile SIC, elaborat de Consiliul pentru SIC, pentru a răspunde criticilor şi întrebărilor profesioniştilor în domeniu.

Obiectivele acestui proiect aplicabile pentru IAS 8 sunt:

- eliminarea posibilităţii de aplicare retroactivă a modicărilor voluntare în politicile contabile pentru corectarea unor erori contabile anterioare;

- eliminarea conceptului de eroare fundamentală;

- stabilirea unei ierarhii a îndrumărilor la care să se raporteze conducerea unei întreprinderi, pentru selectarea politicilor contabile în absenţa SIC şi a Interpretărilor care se aplică în mod specific;

- definirea omisiunilor şi raportărilor incorecte semnificative, a declaraţiilor eronate precum şi descrierea modului de aplicare a conceptului de prag de semnificaţie în aplicarea politicilor contabile şi corectării erorilor;

- stabilirea unor criterii de selecşie şi modificare a politicilor contabile, împreună cu tratamentul contabil;

- prezentarea modificărilor în politicile contabile, modificărilor în estimările contabile şi corectarea erorilor;

- creşterea gradului de relevanţă, credibilitate şă comparabilitate a situaţiilor financiare ale unei entităţi, atât în timp, cât şi cu cele ale altor entităţi.