Portofoliu acțiuni

INTRODUCERE

Prezentul proiect îşi propune o evaluare a două companii listate la Bursa de Valori Bucureşti.

În prima parte a proiectului am prezentat pe scurt principalele surse de finanţare ale unei firme: autofinanţarea, emisiunea de acţiuni, emisiunea de obligaţiuni, creditarea bancară şi leasing-ul.

Cel de-al doilea capitol cuprinde o scurtă descriere a celor două firme alese pentru a realiza acest proiect: Azomureş Tg. Mureş şi Farmaceutica Remedia Deva, precum şi analiza fundamentală, pe baza căreia am analizat evoluţiile şi performanţele economico-financiare ale companiilor, ştirii şi zvonuri.

În cel de-al treilea capitol este prezentată analiza tehnică fiind cea mai complexă pentru investitori, având în vedere construirea celor două grafice de evoluţie bursieră: graficul tip linie şi graficul tip candle. În urma analizării graficelor, investitorii pot observa momentul oportun de a cumpăra sau vinde acţiuni.

Deci se poate spune că, lucrarea în ansamblul ei nu este altceva decât o încercare de a contura şi asigura înţelegerea noţiunii de investire pe piaţa bursieră.

Cap. 1 ALTERNATIVE DE FINANŢARE A UNEI COMPANII PE PIAŢA FINANCIARĂ

Primul pas pe care un întreprinzător trebuie să-l facă este estimarea cât mai precisă a sumei de bani necesare afacerii, indiferent de etapa ciclului de viaţă al afacerii (capital pentru demararea afacerii, pentru funcţionarea firmei pe termen scurt sau pentru dezvoltare strategică pe termen lung). Ideea despre finanţare pe care o au majoritatea întreprinzătorilor este de a acumula banii necesari afacerii din orice sursă, pe orice căi, în orice cantitate şi cât mai uşor posibil.

Principalele surse de finanţare ale unei firme sunt:

- autofinanţarea;

- emisiunea de acţiuni;

- emisiunea de obligaţiuni;

- creditarea bancară;

- leasing-ul.

Autofinanţarea constituie în general pivotul finanţării întreprinderilor şi pentru unele dintre ele, sursa exclusivă a finanţării în fazele decisive ale dezvoltării. Caracterul fundamental al acestei resurse ţine de faptul că aceasta constituie elementul în baza căruia finanţarea externă va putea fi solicitată şi atrasă de către întreprindere. O autofinanţare ridicată asigură pe investitorii financiari asupra posibilităţilor de remunerare şi de punere în valoare, de către întreprindere, a fondurilor pe care ei le vor investi. Pe de altă parte autofinanţarea crează capacitatea de rambursare a datoriilor întreprinderii şi dă o masură riscului pe care furnizorii de fonduri şi-l asumă.

În situaţia de autofinanţare, banii necesari pentru finanţarea afacerii provin din economiile personale ale întreprinzătorului, a eventualilor parteneri, rude şi/sau acţionari. Capitalul este denumit capital de risc, deoarece aceste fonduri pot fi pierdute în caz de eşec al afacerii.

1. Economiile personale - majoritatea capitalului necesar iniţierii unei afaceri este formată din economiile personale ale întreprinzătorului. Ca regulă generală, întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate din fondurile necesare iniţierii afacerii. Dacă el nu va risca, cu atât mai mult nu vor risca nici alţi investitori. De asemenea, împrumutul unei părţi mai mari decât jumătatea capitalului necesar îi va afecta în mare parte afacerea.

2. Prieteni, rude - dacă întreprinzătorului nu-i ajung banii, poate apela mai întâi la prietenii cei mai buni şi la rudele care doresc să investească în afacere. El trebuie însă să-şi prezinte şansa de reuşită cu sinceritate pentru că în caz de eşec să nu-şi îndepărteze rudele şi prietenii. Dacă va trata aceste împrumuturi ca pe oricare altele, se va evita deteriorarea relaţiilor prieteneşti şi familiale.

3. Partenerii - întreprinzatorul poate să-şi ia un partener pentru a-şi mări baza financiară necesară iniţierii afacerii. Înainte de a încheia un acord de parteneriat, el trebuie să ia în considerare impactul renunţării parţiale la controlul afacerii şi la obţinerea unei părţi din profit.