Proiect Economic

1. Bazele teoretice si metode ale sistemului contabil

Rolul si importanta stiintei s-au schimbat fundamental în epoca moderna. Dupa cum afirma d.j Bernal, “în ultima vreme , stiinta a devenit ceea ce tehnica a fost din totdeauna: parte integranta a fortelor de productie a societatii. Principiul tehnic <a sti cum sa faci> trebuie sa se sprijine pretutindeni pe principiul <a sti de ce sa faci asa>”. Pe masura delimitarii domenilor de cercetare, a conturarii unor metode si tehnici specifice, s-a pus problema pozitionarii fiecarei stiinte in sistemul general al cunoasterii.

Clasificarea generala a stiintelor îsi are originile în antichitate iar, o prima abordare o întalnim la Aristotel, structurând stiintele în trei ramuri: teoretice (metafizica, matematica, fizica), practice (etica, stiintele economice, politica), poetice (muzica, poezia, arhitectura).

Secolul XX contureaza contabilitatea drept o stiinta sociala, pornind de la premise ca prin abordarea domeniului economic, “stiinta conturilor” determina essential comportamentul economic al individului si implicit evolutia generala a societatii.

Termenul de contabilitate, în limbajul de specialitate ori în vorbirea curenta, poate avea mai multe întelesuri. Astfel, dictionarul, ca si unii autori de lucrari de specialitate, identifica trei semnificatii ale cuvântului contabilitate: sistem de informatii, compartiment specializat în cadrul unei entitati, stiinta.

Ca sistem de informatii întelegem un ansamblu de tehnici si metode care permit obtinerea si prezentarea unei anumite imagini despre o întreprindere, despre o institutie, despre o afacere, despre o situatie. De asemenea, acest sistem ne permite nu numai cunoasterea situatiilor trecute sau prezente, ci si stabilirea evolutiilor viitoare aproximative a evenimentelor de care se ocupa. De altfel, nevoia de evidenta, de ordine ca si nevoia de informatie au stat la baza aparitiei contabilitatii. Aparitia normelor contabile nu face decât sa confirme caracterul tot mai social dobândit de contabilitate, prin utilitatea functiilor pe care le îndeplineste.

În al doilea rând, prin termenul “contabilitate” întelegem comparitmentul specializat din cadrul unei entitati care asigura îndeplinirea functiilor specifice.

Un al treilea înteles al notiunii de contabilitate este cel de stiinta. Astfel, prin contabilitate se poate întelege o stiinta deoarece are obiect propriu de studiu, are metoda proprie descopera legi si stabileste legitati proprii.

1. 1 Conceptia dualista a actualului sistem contabil

Contabilitatea îsi începe istoria în Evul Mediu, o data cu dezvoltarea economiei monetare si aparitia germenilor capitalismului. Ca urmare, apare prima lucrare de literatura contabila, cea a lui Luca Paciolo “Tratat de contabilitate în partida dubla”, aparuta la Venetia, în anul 1494, în care se prezinta, pentru prima data de o maniera coerenta, descrierea partidei duble, elementul cel mai caracteristic contabilitatii, sub raport etnic.

Treptat, noua metoda de contabilitate – contabilitatea în partida dubla, începe sa aiba o aplicabilitate generala, îndeosebi în Europa Occidentala, si ca urmare se contureaza o literatura contabila.

Unul din pricipalele rezultate ale evolutiei contabilitatii îl constituie “modernizarea conceptiei de organizare a sistemului conturilor în vederea reflectarii patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului întreprinderii creându-se sisteme de contabilitate cu un singur circuit si cu doua circuite”.

În conditiile economiei socialiste, planificata si centralizata, sistemul contabil era unul monist (integrat). Sistemul contabil cu un singur circuit, adica monismul contabil presupune ca conturile sa fie organizate într-un singur flux, atât pentru operatiile privind relatiile cu tertii (functiile externe ale contabilitatii), cât si pentru operatiile de gestiune interna (functiile interne ale contabilitatii).

Multitudinea nevoilor informationale ale diversilor utilizatori de informatie contabila determina construirea a doua reprezentari ale aceleasi realitati: o reprezentare “interna” si o alta “externa”.

Sub raportul organizarii sistemului informational contabil al unei întreprinderi, în literatura de specialitate se delimiteaza doua concepte: monismul si dualismul contabil.

Acest mod de organizare a contabilitatii întreprinderii, adica în doua circuite informationale, autonomizate sau în unul singur, a constituit un subiect de discutii stiintifice si polemice înca de la începutul acestui secol (literatura contabila din Statele Unite, Franta, Belgia, Germania, etc.) si persista si în zilele noastre.