Proiectarea unei Aplicații Informatice

CAP. I. STUDIU DE FEZABILITATE PENTRU APLICAŢIA INFORMATICĂ

1.1 Conceptul de studiu de fezabilitate. Rol şi obiective

Elaborarea unui sistem poate costa milioane de dolari şi se poate realiza pe parcursul a trei până la şase ani. Din aceste motive, este normal ca factorii de conducere să demareze proiectarea unei noi aplicaţii după ce se efectuează studii de fezabilitate.

Un studiu de fezabilitate are rolul de a asigura informaţiile obiective necesare pentru a cunoaşte dacă un proiect poate fi demarat sau nu, sau dacă un proiect deja început mai poate fi continuat. Proporţiile şi durata studiilor de fezabilitate variază, în funcţie de mărimea şi natura aplicaţiei ce urmează a fi implementată. Echipele de studiu trebuie să includă atât persoane cu înalte cunoştinţe şi experienţă în activităţile unităţilor studiate. Dacă unitatea nu dispune de personalul adecvat pentru partea tehnică a studiului, atunci va putea angaja din afară astfel de specialişti. De asemenea, echipele trebuie să aibă în structură atât reprezentanţi ai conducerii, cât şi ai echipelor de control intern sau revizie internă. Nu în ultimul rând, trebuie ca din echipă să facă parte reprezentanţii utilizatorilor.

Fezabilitatea proiectului poate fi studiată în orice fază a elaborării lui, dar studiile, de regulă, se efectuează în momente certe. Când este propus un proiect, se efectuează un studiu preliminar de fezabilitate pentru a stabili dacă proiectul atinge obiectivele propuse de unitate.

Analiza, în prima ei fază, poate fi oricât de subiectivă, întrucât proiectul nu este prezentat cu lux de amănunte. Însă, îndată ce se obţine o situaţie mai clară despre sistem, despre natura problemei de rezolvat, precum şi despre doleanţele utilizatorilor, măsurarea preliminară a fezabilităţii poate fi determinată odată cu faza de analiză a sistemului. Când proiectanţii oferă două sau trei variante de elaborare a sistemului, numai studiile de fezabilitate o pot scoate în relief pe cea optimă.

După ce avut loc proiectarea primară a sistemului, pot fi determinate în detaliu elementele de cost al proiectării, implementării şi exploatării. Este ultima şansă a unităţilor de a mai putea renunţa la sistem, înainte de implementării lui.

Pe parcurs, odată cu progresul înregistrat în dezvoltarea sistemului, se obţin informaţii din ce în ce mai certe, oferindu-se posibilitatea unor analize de fezabilitate mult mai concludente, ceea ce atrage studierea fezabilităţii în diverse faze ale ciclului de viaţă al sistemelor. De fiecare dată, studiile de fezabilitate trebuie să aibă la bază o foarte bună documentaţie.

În general, elaborarea unei aplicaţii într-un mediu integrat de dezvoltare constă în construirea unui proiect care trebuie să gestioneze o serie de componente cum ar fi:

- structurile de date utilizate de aplicaţie, cum ar fi schemele de baze de date;

- componente care vor genera interfaţa aplicaţiei: meniuri, formulare, rapoarte;

- componente dedicate exclusiv structurii logicii de prelucrare specifice aplicaţiei: module de cod (proceduri);

- diverse biblioteci refolosibile (clase), utile în standardizarea aplicaţiilor şi creşterea productivităţii echipei de dezvoltare

Aceste componente se concretizează într-un număr mare de fişiere memorate pe suport specific (disc).

1.2 Fezabilitatea aplicaţiei

Iniţierea şi planificarea proiectului

Din momentul selecţiei lui, proiectul trece în faza de iniţiere, ceea ce presupune desfăşurarea unei activităţi laborioase, prestată de un responsabil, cunoscut în practică sub numele de manager de proiect, care răspunde de:

- elaborarea unor studii de fezabilitate generale;

- elaborarea planurilor detaliate ale proiectelor;

- găsirea celor mai buni membri ai echipei proiectului;

El trebuie să dea dovadă de multe calităţi pentru a putea jongla cu elemente cum sunt:

- schimbările tehnologice;

- ciclul de viaţă al sistemelor;

- contractori şi furnizori;

- managementul resurselor umane;

- metodologii şi instrumente de lucru diferite;

- restricţii de timp şi resurse;

- documentare şi comunicare;

- aşteptările managerilor şi clienţilor;

Activităţile în care este implicat managerul proiectelor sunt:

- conducere;

- administrare;

- relaţii bune cu clienţii;

- rezolvarea problemelor tehnice;

- managementul conflictelor;

- managementul echipei;

- managementul riscului şi al schimbării.

Există situaţii în care el trebuie să-şi pună în aplicare diferite calităţi, cum ar fi cele interpersonale, analitice, manageriale şi tehnice.

Activităţile efectuate în faza iniţierii proiectului sunt:

- stabilirea echipei de iniţiere a proiectului;

Activitatea este orientată spre organizarea membrilor echipei de proiectare care vor participa la înfăptuirea activităţilor specifice iniţierii proiectelor. Unul dintre membri va fi manager de proiect.

De regulă se alcătuiesc echipe formate din reprezentanţi ai utilizatorilor/conducerii şi ai grupului de dezvoltare a sistemului informaţional.

- stabilirea bunelor relaţii cu beneficiarii;

Beneficiarii au un tratament special, în acest caz ei fiind membri ai unor componente organizatorice ale unităţii sau ai echipei de conducere.

Relaţiile bune cu ei înseamnă parteneriat şi încredere.

- stabilirea planului iniţierii proiectului;

Activitatea presupune definirea activităţilor de organizat de către echipa de iniţiere în perioada în care ea lucrează la definitivarea ariei de cuprindere a proiectului.

- stabilirea procedurilor manageriale;

Procedurile manageriale se stabilesc de către un Comitet/Consiliu al Priorităţilor Sistemului sau de către grupul de dezvoltare a sistemului informaţional.

Stabilirea procedurilor manageriale presupune, în special, stabilirea modului de comunicare în echipă şi a căilor de raportare, atribuirea de sarcini şi rolul acestora, procedurile de schimbare a proiectului, precum şi descrierea modului în care se va intra în posesia fondurilor necesare şi cum vor fi folosite.