Salariul

1. Noţiunea de salariu

Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze. Pentru munca presatată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Termenul de salariu provine din latinescul salarium, care desemna, la origine, raţia de sare (sale) alocată unui soldat. Ulterior, el a fost utilizat pentru a denumi preţul plătit cetăţenilor liberi care îndeplineau diferite activităţi în folosul altor persoane. Şi în alte ţări se foloseşte acelaşi termen – Franţa – salaire; Italia şi Spania- salario; Anglia- salary.

În afară de salariu se mai utilizează şi termenii de retribuţie şi remuneraţie, de asemenea de origine latină, precum şi cel de indemnizaţie, echivalent al remunerării demnitarilor aleşi ori numiţi, al judecătorilor, al procurorilor1.

Salariul este preţul muncii prestate, exprimat în bani. Atunci când munca se desfăşoară pentru sine este o muncă independentă şi produce venit, în situaţia în care se realizează pentru o terţă persoană este munca dependentă şi produce salariu2.

1-Ion Popa ,, Drepturile băneşti ale magistraţilor- salariu sau indemnizaţie ‘’ – Revista Română de dreptul muncii nr. 2/2005.

2- Victor Săvulescu- ,, Curs de Economie politică’’ - 1941

Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la muncă; el este afirmat în Declaraţia Universală a Dreptului Omului3, potrivit căreia ,, cel care munceşte are dreptul la un salariu echitabil şi suficient care să-i asigure lui şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană” [art. 23 alin.(3)].

În conformitate cu dispoziţiile art.1 din Convenţia nr.95 din anul 1949 asupra protecţiei salariului a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, termenul de ,,salariu “ semnifica, indiferent de denumirea sa şi de modul de calcul, remuneraţia sau câştigurile susceptibile de a fi evaluate în bani, stabilite pe cale convenţională ori prin lege, care se acordă în virtutea unui contract de locaţiune a serviciilor, scris sau verbal, plătit de patron lucratorului pentru munca sa ori serviciile aduse.

În majoritatea ţărilor lumii, legislaţiile naţionale dau o definiţie largă termenului de ,, salariu” sau de ,, remuneraţie” şi garantează cu o serie de măsuri plata acestuia.

Astfel în Federaţia Rusă, salariul este recompensa pentru munca, dependentă de calificarea lucrătorului, complexitatea, cantitatea, calitatea şi condiţiile îndeplinirii muncii; el include şi plăţi cu caracter compensatoriu şi stimulativ.

În Statele Unite, salariul este definit ca orice compensaţie nediscreţionară cuvenită lucrătorului, în schimbul muncii sale, ori serviciilor aduse şi pentru care el este îndreptăţit să-l primească, indiferent de modul de calcul.

Salariul include aici şi indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de concediu, plata orelor suplimentare, primele, alte sume promise, inclusiv plăţile cuvenite în cadrul asigurărilor de sănătate.

În Canada, salariul este în general definit ca orice formă de remuneraţie a unei munci îndeplinite, excepţie făcând micile atenţii ale clienţilor şi alte liberalităţi.