Sistemul Informațional Contabil

Din totdeauna a existat şi va exista o discrepanţă între teorie şi practică. Astfel teoreticienii sunt aspru criticaţi de practicieni că nu se apleacă asupra practicii, în timp ce practicienii nu “văd” mai încolo de domeniul lor de competenţă, chiar dacă ei sunt şi experţi. În ceea ce priveşte contabilitatea, i se reproşează că nu este flexibilă, că nu este receptivă la nou, că nu oferă informaţii credibile şi la momente oportune etc.

La fel ca în oricare alt domeniu şi în cazul contabilităţii adevărul este undeva la mijloc; atât teoreticienii cât şi practicienii se caută unii pe alţii şi toate acestea datorită banilor şi a respectului în cadrul profesiei.

Avalanşa informaţională la care suntem astăzi martori nu ocoleşte sistemul informaţional contabil. Acesta este motivul pentru care am considerat să prezentăm care sunt tendinţele în planul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, care sunt influenţele asupra profesiei contabile şi asupra sistemului informaţional contabil, precum şi viitorul profesiei într-o societate global informaţională.

La începutul anilor ’70, după scăderea considerabilă a preţurilor la echipamentele electronice, contabilitatea a construit un domeniu deosebit de receptiv la aplicarea informaticii în întreprinderi. Avem în vedere chiar denumirea EAM-urilor (Electronical Accounting Machine) special concepute pentru contabilitatea întreprinderii. Astăzi nu exista organizaţie care să nu folosească un produs informatic pentru contabilitate, datorită multitudinii de probleme de rezolvat, a preţurilor accesibile şi nu în ultimul rând a interesului manifestat pentru o informaţie contabilă de calitate şi la timp.

Aspecte de ordin conceptual

Prin sistem informaţional înţelegem un ansamblu de resurse materiale şi financiare care utilizează tehnologiile informaţionale pentru a culege, prelucra, stoca, regăsi, transmite şi vizualiza informaţiile utilizate în procesele ce au loc în perimetrul unei întreprinderi. Atunci când ne referim la procesele economice care au loc într-o întreprindere, vorbim de sistem informaţional economic.

-Definiţiile privind sistemul de informare în litaratura de specialitate converg spre aceleaşi concluzii, acesta reprezintă un ansamblu de elemente care permite colectarea, stocarea, prelucrarea şi comunicarea informaţiei.

“Un sistem de informare este un ansamblu de dispozitive tehnice şi organizaţionale care permit conservarea, tratarea transmiterea informţiilor”.(Claude Grenier-Systems d imformation et compatible, ECCA, p. 117).

Contabilitatea este vazută ca un sistem de informare, adică un ansamblu de elemente(resurse umane şi materiale) care perimit culegerea, prelucrarea, stocarea şi comunicarea informaţiilor, în vederea luării deciziilor.(Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu- Tratat de contabilitate, vol. I, p. 34).

Pentru Jacques Richard(Jacques Richard, Cristine Collette- Compatibilite generale, p. 3) contabilitatea este «un ansamblu de sisteme de informare subiective având ca obiectiv măsurarea valorii mijloacelor şi rezultatelor unei entităţi. »

Davin şi Olson(1985) au definit sistemul de informare în utmătorii termeni : « un ansamblu de elemente(umane, materiale şi informatice) care permit crearea, tratarea, comunicarea informaţiilor, el asistă oamenii, în cadrul unei organizaţii, în funcţiile de execuţie, de gestiune şi de luare a deciziilor ».

Expresia « Sistem de informare contabil sau – sistem informaţional contabil »indică pe de o parte că putem aborda contabilitatea ca un sistem, iar pe de

-altă parte că informaţiile furnizate de acest sistem sunt specifice contabilităţii.

Din punct de vedere economic, întreprinderea reprezintă entitatea de baza creatoare de valori în cadrul unei economii naţionale. În concepţie sistemică, întreprinderea este considerată ca fiind un sistem deschis de intrări, cu procese/prelucrări, cu ieşiri şi cu un sistem propriu de autocontrol. Specialistul francez, J.-G. Merigot caracterizează întreprinderea ca fiind:

- realitate ce se prezintă sub forme diferite şi în continuă mişcare, care este influenţată de domeniul de activitate, de mărimea acesteia, de forma juridică etc.;

- realitate vie, datorată faptului că este creată, menţinută în viaţă prin funcţiile sale fundamentale, că se dezvoltă şi cunoaşte dificultăţi ce pot să o ducă la faliment;

- realitate multidimensională, prin faptul că este un centru de producţie şi de repartiţie a veniturilor, un loc de muncă şi de acţiune în comun şi o reţea de relaţii complexe cu mediul său;