Studiu privind contabilitatea investițiilor prin leasing financiar

1. Introducere

Leasingul s-a afirmat ca metoda de finantare pe termen mediu si lung in ultimele decenii, indeosebi in SUA si tarile Europei Occidentale. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari), care nu dispun de fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Finantarile prin sistem leasing constituie în economia româneasca o adevarata gura de oxigen pentru agentii economici pentru care investitiile reprezinta o cerinta esentiala pentru dezvoltarea activitatii lor. Si cum 99% din activitatile din economie necesita investitii pentru a se dezvolta, finantarile în sistem leasing vor cunoaste o crestere constanta.

Leasing-ul s-a impus si la noi în tara, asa cum a facut-o peste tot în lume (poate mai putin în economiile tarilor din lumea a III-a) în primul rând prin simplitate. În conditiile în care mediul concurential din tara noastra devine tot mai aspru, viteza de reactie a companiilor la schimbarile din mediul extern este vitala. Leasing-ul, prin operativitatea sa satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investitii a agentilor economici. De asemenea, prin leasing, agentii economici evita procedurile complicate ale contractarii de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societatii sau cel privat pentru constituirea de garantii.

Din punct de vedere juridic, tranzactiile de leasing in tara noastra sunt reglementate prin O.G. nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, modificata si completata ulterior prin: Legea nr. 571 din 22.12.2003, Legea nr. 533 din 25.11.2004 si Legea nr. 287 din 06.07.2006. In baza prevederilor legale, pentru derularea operatiunilor de leasing partile incheie contracte de leasing.

Din punct de vedere contabil, operatiunile de leasing sunt reglementate prin OMFP nr. 666/5.06.1999 pentru aprobarea Normelor privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing, publicat in M. Of. Nr. 333 din 19.07.1999, modificat si completat ulterior prin omfp nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in M.Of. nr.1080 din 30.11.2005 si prin OMFP nr. 2374 din 12.12.2007 privind modificarea si completarea OMFP nr. 1752/2005

Operatiunile de leasing au devenit o necesitate datorita ritmului rapid al progresului tehnic si al concurentei, ritm care devanseaza posibilitatile de autofinantare sau de creditare ale agentilor economici. Aceasta presupune, in principiu, doua contracte: unul de vanzare-cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator si un contract de locatiune incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar.

2. Contractul de leasing

Leasing-ul a fost definit ca fiind o operaţiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiriza unei alte persoane.

Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiţii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenţe locative; folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale; latitudinea clientului să achiziţioneze bunul respectiv la sfârşitul locaţiunii.