Studiu Privind Evaluarea Valorilor Mobiliare Emise de Societățile pe Acțiuni

INTRODUCERE

Individul, el însuşi o structură complexă, caută, sau este nevoit să adere la o serie de structuri (de clan, socială, economică, administrativă) tocmai pentru a-şi conserva şi fortifica propria-i existenţă. Rezultatul participării la aceste structuri este, sau ar trebui să fie, o creştere a bunăstării individuale. Cea mai profitabilă participare la una din strucurile amintite este, fără îndoială, participarea la structura economică. Aceasta din urmă este, în general, reprezentată de organizaţia economică cu scop de profit şi a fost impusă în viaţa socială de nevoile (trebuinţele) şi de interesele indivizilor. Aşa au început oamenii să fie preocupaţi de afaceri.

Drept urmare, aceşti oameni au început de-a lungul timpului să se asocieze, cel mai adesea, sau să încerce pe cont propriu, mai rar, sub diferite forme de organizare, pentru a încerca să obţină nişte venituri care să le asigure un nivel de trai mai bun, pentru că până la urmă, asta ne dorim fiecare dintre noi. Aşa au apărut o multitudine de forme de organizare a afacerilor, unele mai simple şi mai uşor de gestionat, dar cu remuneraţii de o valoare mai restrânsă, altele mai complexe şi care solicită mai mult efort în gestionarea lor, dar şi satisfacţiile sunt pe măsură.

Lumea afacerilor este una extrem de diversă. Această diversitate este strâns legată de interesele care-i anumă pe indivizi. Dar pe cât de fascinantă este această lume, pe atât este şi de dură. Pentru că, în spatele amiabilităţii şi zâmbetelor fermecătoare se pot ascunde, de regulă cu o precizie demnă de invidiat, cele mai “interesante” gânduri vizând atingerea scopului suprem: banii. A supravieţui în lumea afacerilor, înseamnă a şti. Iar a şti, înseamnă a cunoaşte, după cum a cunoaşte, înseamnă a învăţa.

Lucrarea de faţă încearcă să răspundă cât mai bine şi mai corect posibil unei tematici a cărei importanţă este larg cunoscută şi care cunoaşte o mare expansiune printre oameni, ca urmare a naturii, a firii acestora de a avea mai mult,de a obţine mai mult. Este vorba, bineînţeles, de „afacere”.

Argumentele ce au stat la baza acestui demers sunt ,în primul rând, legate de interesul personal faţă de tematica abordată, iar în al doilea rând, din dorinţa de a prezenta informaţii sintetizate pentru cei interesaţi. De aceea, fără pretenţia de a fundamenta concepte şi noţiuni noi, mi-am concentrat atenţia spre a descoperi şi a prezenta cele mai importante aspecte dintr-un astfel de domeniu cu gânditori deja consacraţi.

Studiul întreprins prin lucrarea de faţă încearcă prezentarea de informaţii în sprijinul celor interesaţi, astfel că în derularea problemelor teoretice am mers din aproape în aproape, de la general spre particular sintetizând câteva generalităţi referitoare la formele de organizare a afacerilor din România, modul de constituire şi de funcţionare al lor, intrând apoi mai în profunzime şi prezentând mai detaliat una din aceste forme de organizare a afacerilor – societatea pe acţiuni – şi anume, câteva aspecte juridice care reglementează condiţiile ce trebuie respectate de această formă de organizare a afacerilor, modalităţile de formare şi de administrare a ei, modalităţile de formare şi structura principalului element al societăţii pe acţiuni – capitalul - , fără de care nu ar putea exista, principalele instrumente financiare ( acţiunile şi obligaţiunile) folosite pentru a atrage capitalul de care are nevoie la un moment dat, accentul punându-l pe modalităţile în care aceste instrumente financiare pot fi evaluate, aceasta din urmă concretizându-se într-un studiu practic la o societate pe acţiuni.

De precizat faptul că toate elementele referitoare la afaceri, la societăţile comerciale, de la modul lor de formare şi până la funţionarea lor, cu toate dedesubturile specifice, fac parte dintr-un domeniu foarte important pentru un economist sau un finanţist, domeniu ce necesită multe cunoştinţe şi mult efort pentru a avea rezultate.

Acest domeniu al afacerilor, al agenţilor economici şi al activităţii desfăşurate de aceştia, este unul foarte interesant. Este un domeniu din care mulţi oameni pot să se realizeze pe plan financiar dacă au voinţa şi curajul de a întreprinde, de a acţiona decis. Este un drum riscant dar atrăgător, la capătul căruia satisfacţiile pot fi foarte mari.

CAPITOLUL 1 : FORME DE ORGANIZARE A AFACERILOR

1.1. Aspecte generale privind afacerile

În întreaga lume, o importanţă din ce în ce mai mare o prezintă noile programe legate de afaceri, ceea ce presupune a organiza şi a conduce oamenii, a dezvolta activitatea comercială printr-un plan de acţiune structurală şi a mobiliza întreaga echipă pentru a reuşi în acţiunile întreprinse. Pentru a aborda eficient întreaga problematică a afacerilor este necesar ca, de la început, să lămurim conţinutul noţional al afacerii.

Astfel, definind afacerea ca „tranzacţie financiară, comercială sau industrială bazată de obicei pe speculă sau speculaţii" , unele surse bibliografice au „reuşit" să creeze o imagine defavorabilă asupra conţinutului activităţilor implicate în derularea afacerilor, imagine accentuată de semnificaţia total negativă a ceea ce, îndeosebi la începutul anilor '90, multe persoane desemnează prin noţiunea de „afacerist". Parcurgând succint o serie de dicţionare şi lucrări de specialitate apărute în Occident, vom avea ocazia să cunoaştem o cu totul altă accepţiune a noţiunii de „afacere".

Spre exemplu, dicţionarele „Larousse" definesc afacerea ca „ tot ce constituie obiectul unei ocupaţii şi priveşte interesul cuiva (întreprinzător): activităţi comerciale, industriale, financiare etc." sau, suplimentar faţă de accepţiunea precedentă, ca „ un lucru cu urmări financiare."

În Marea Britanie, unul dintre cele mai reputate dicţionare defineşte afacerea ca „ lucru ce trebuie făcut, pentru a câştiga bani."

În S.U.A. se apreciază afacerea ca „ o tranzacţie cu finalitate financiară" , deci o accepţiune foarte apropiată de cea a dicţionarelor „Larousse”.