Taxa pe valoarea adăugată la SC Estrella Azul SRL

Argument

Impactul taxei pe valoarea adaugata asupra economiei a avut loc pentru prima data in Franta la initiativa lui Maurice Laure in anul 1954.

Fundamental introducerii taxei pe valoarea adaugata si-a gasit motivatia in substituirea diverselor taxe practicate asupra cifrei de afaceri si folosirea ei ca taxa unica perceputa din diferitele studii ale productiei de catre producatori.

Taxa pe valoarea adaugata a purtat denumirea de impozit pe circulatia marfurilor (I.C.M).

Introducerea taxei pe valoarea adaugata in locul impozitului pe circulatia marfurilor a reprezentat un moment de cotitura in perfectionarea sistemului fiscal si totodata primul pas facut pe linia reformei fiscale in tara noastra.

Totodata aceasta a constituit o cerinta pentru trecerea la economia de piata si alinierea la standardele europene.

Inainte de implementarea taxei pe valoarea adaugata s-a cautat sa se extinda campul de aplicare a impozitului pe circulatia marfurilor la unele produse agricole, activitatea de posta si telecomunicatii, transportul de calatori si marfuri.

Asa cum a fost stabilita aceasta taxa reprezinta un impozit indirect care spre deosebire de impozitul pe circulatia marfurilor se aplica pe intreg circuitul economic, pana la utilizatorul final al produselor si serviciilor insa numai la valoarea adaugata in fiecare faza a acestui circuit.

Obiectul de impozare este reprezentat de valoarea bunurilor, lucrarilor sau serviciilor la preturile de facturare.

Materia impozabila este suma globala a vanzarii. Suportatorul este consumatorul final.

Taxa pe valoarea adaugata are o mare elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile se dezvolta si T.V.A. colectata, respective T.V.A. de plata vor fi mai mari, iar daca vanzarile stagneaza si cuantumul T.V.A. va fi mai mic, incasarile statului vor fi mai mici.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit cu un randament fiscal ridicat, insa ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nu se preteaza la un minim neimpozabil.

In tara noastra a fost introdus din urmatoarele consecinte: necesitatea inlocuirii formulei anacronice a fostului impozit pe circulatia marfurilor, pentru cresterea resurselor statului, din ratiuni de compatibilitate cu sistemele fiscale din tarile europene.

Cotele de T.V.A. aplicate in Romania sunt: cota standard de 19% si cele doua cote reduse de 9% si 5%. Anumite entitati economice sunt scutite de plata taxei.

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte cadrul legal al aplicarii taxei pe valoarea adaugata si principalele operatii contabile in legatura cu aprovizionarea si relatiile cu clientii ale unei societati comerciale ce isi desfasoara activitatea in Romania, operatii care presupun aplicarea taxei, alaturi de modul de aplicare, calculare si inregistrare a acesteia in documentele contabile principale, in cele trei capitole.

In baza acestui atestat am putut realiza importanta taxelor si impozitelor din tara noastra. Aplicarea lor joaca un rol important in economia tarii deoarece ajuta la cresterea resurselor statului cu fiecare bun sau serviciu cumparat.

In concluzie, in Romania, ca si in alte tari in curs de dezvoltare, sursa principala sunt impozitele indirecte, in special impozitele pe consum (T.V.A., accize). In timp ce in tarile dezvoltate cea mai mare parte a resurselor o constituie impozitele directe (impozit pe profit, avere, venit).

Cap. 1: Politica taxei pe valoarea adaugata

1.1. Valoarea adaugata

O intreprindere nu produce doar bunuri materiale si servicii, ci si valoare. Din punct de vedere economic, intreprinzatorul este interesat de producerea bunurilor care prin vanzare sa-I obtina o valoare sau un venit al intreprinderii, care sa-I poata acoperi cheltuielile, dar si sa poata obtine un profit. De aceea valoarea obtinuta pe piata trebuie sa fie mai mare decat factorii de productie utilizati.

Bunurile pot fi evaluate cu ajutorul pretului deoarece au valoare de intrebuintare si valoare de schimb.

Valoarea de intrebuintare este capacitatea unui bun de a satisface o nevoie umana. Aceasta corespunde unitatii bunului, care exprima satisfactia oferita de utilizarea bunului. Satisfactia poate fi directa, este cazul bunurilor de consum sau indirecta, in cazul bunurilor de productie.

Valoarea de schimb exprima raportul in care o marfa este schimbata cu o alta marfa.

In timp s-au format doua teorii de valori:

1. Teoria obiectiva a valorii care a fost formulata de clasicii economiei politice. Ea afirma ca valoarea unui bun este data de cantitatea totala de munca cheltuita pentru producerea lui, aici cuprinzandu-se munca vie, aferenta factorului munca utilizat, cat si munca incorporata (trecuta), materializata in mijloacele de productie consummate.

2. Teoria subiectiva a valorii (marginalista), sustine ca valoarea este data de utilitatea si de raritatea bunurilor. Teoria a aparut la sfarsitul secolului al XIX – lea, fondatorii ei fiind reprezentanti ai scolii psihologice austriece.