Tratamente Contabile privind Imobilizările Corporale

TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND

IMOBILIZĂRILE CORPORALE

1. Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale

Importanţa deţinerii de imobilizări corporale derivă din necesitatea asigurării unei baze materiale necesare desfăşurării obiectului de activitate a unei întreprinderi, pentru obţinerea de bunuri şi servicii care să satisfacă cerinţele de consum şi să aducă profitabilitate acesteia. Aceste imobilizări corporale trebuie să corespundă progresului tehnic care este în continuă evoluţie, de acest lucru depinde şi calitatea bunurilor produse şi serviciilor prestate.

În bilanţul funcţional imobilizările sunt structurate după gradul de lichiditate, şi arată capacitatea fiecărui activ de a participa la oricare circuit economic până la transformarea sa în bani. Imobilizările sunt activele cele mai puţin lichide, cu perioadă mare de recuperare a capitalului. Ele reprezintă alocări permanente sau nevoi stabile. Imobilizările corporale sunt elemente de patrimoniu ce definesc capacitatea tehnică de producţie şi comercializare, generând venituri în concordanţă cu obiectul de activitate al agenţilor economici.

Imobilizările corporale sunt acele active ale unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia, care nu se consumă şi nu se înlocuiesc după prima utilizare şi sunt generatoare de beneficii economice viitoare deoarece contribuie direct sau indirect la fluxurile de trezorerie sau echivalente de trezorerie către entitate Cu excepţia terenurilor, activele imobilizate au o existenţă limitată în timp. Ele se consumă în procesul obţinerii veniturilor întreprinderii. Amortizarea este, de altfel, o modalitate prin care costul activelor imobilizate este desfăşurat pe parcursul perioadei de viaţă utilă a acestora.

Imobilizările corporale sunt active materiale nemonetare deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, aşa cum sunt prezentate de IAS 16 Imobilizări corporale. Ele sunt utilizate de întreprindere pe parcursul unei perioade mai mari de un an şi au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege (în prezent 1.800 lei)

Existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea unei întreprinderi presupun consumuri de mijloace băneşti concretizate în bunuri sau servicii achiziţionate. Beneficiile aşteptate de pe urma exploatării acestora se obţin fie în perioada curentă, fie în perioadele următoare. Dacă beneficiile se obţin în perioada curentă, contravaloarea bunurilor şi serviciilor consumate devine cheltuială în aceeaşi perioadă. Dacă beneficiile se aşteaptă în perioade viitoare, atunci valorile bunurilor şi serviciilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă, iar plăţile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate în perioadele următoare)

În contabilitatea din ţara noastră imobilizările corporale se clasifică în următoarele structuri: terenuri şi construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, alte instalaţii, utilaje şi mobilier, avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie. Sunt, de asemenea, considerate imobilizări corporale: investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune; mijloacele fixe puse parţial în funcţiune, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale; investiţiile efectuate pentru descopertă; investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor cu modernizarea, realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe.