Venituri din activități curente

În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimiteaza patru momente: productia; facturarea sau vânzarea pe credit; încasarea; încorporarea.

Productia este momentul crearii rezultatului ca produs al activitatii consumatoare de resurse. Exemplu: la o întreprindere producatoare, aceasta faza se identifica cu productia în curs de fabricatie si productia finita.

Facturarea sau vânzarea pe credit consta în transferarea dreptului de proprietate de la vânzator la client.

Încasarea reprezinta etapa în care rezultatul vândut se transforma în bani.

Încorporarea este o etapa strict contabila prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.

Analiza de mai sus, cu privire la momentele crearii veniturilor, se regaseste si în contabilitatea financiara. Respectând principiul independentei exercitiilor, toate operatiile care determina venituri sunt înregistrate în momentul generarii lor. În mod corespunzator se organizeaza o - contabilitate de angajamente -, care presupune individualizarea si reflectarea veniturilor în momentul obtinerii si a realizarii lor.

În concordanta cu principiul rezultatului este necesar sa se delimiteze momentul în care veniturile se considera realizate, iar pe aceasta baza imputarea costului atasat în vederea determinarii rezultatului net. În acest sens s-a creat principiul recunoasterii veniturilor realizate în momentul transferarii dreptului de proprietate, deci al livrarii sau facturarii catre client. Daca veniturile nu sunt legate de vânzari (chirii, dobânzi de încasat) sunt considerate realizate în momentul constatarii lor.

De asemenea, veniturile se împart în: venituri curente; venituri înregistrate în avans; venituri de realizat.

Veniturile curente sunt constatate, înregistrate si încorporate în rezultatul exercitiului curent.

Veniturile înregistrate în avans sunt constatate în exercitiul “N” dar încorporate în rezultatul exercitiului “N +1”.

Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv în exercitiul “N” si încorporate în rezultatul aceluiasi exercitiu, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare. Exemplu, vânzari de produse pentru care nu s-au întocmit facturi pâna la închiderea exercitiului.

Pentru delimitarea si evidentierea veniturilor se poate folosi si criteriul - contabilitate de trezorerie - . În acest caz, tranzactiile sunt separate si înregistrate în categoria veniturilor numai la decontarea lor la trezorerie, respectiv veniturile realizate sunt reprezentate în momentul încasarii rezultatului.