Verificarea și Analiza Informațiilor Contabile Privind Costurile cu Distribuția Produselor la SC Euro Electronics SRL

INTRODUCERE

În economia de piaţă, costul constituie un instrument economic extrem de util în fundamentarea şi adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul şi structura producţiei, mărimea sau restrângerea ofertei de mărfuri, inovarea tehnologică etc. Atunci când efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt egale, criteriul de alegere a variantei optime îl reprezintă nivelul mai scăzut al costului. Totodată, se manifestă tendinţa de calculare a costului în cele mai diferite structuri ale activităţii. Astfel, prezintă interes nu numai costul de producţie în general, ci şi costul de distribuţie, costul muncii, costul educaţiei, sănătăţii, informaţiei, administraţiei, timpului, datoriei (împrumutului), costul vieţii, inflaţiei, şomajului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei, arestării şi condamnării, pedepsei, costul ecologic, costul externalităţilor negative etc.

Termenul de distributie desemneaza ansamblul mijloacelor si al operatiunilor care asigura punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor si serviciilor realizate de catre intreprinderile producatoare.

Distributia reprezinta procesul prin care bunurile si serviciile sunt puse la dispozitia consumatorilor - intermediari sau finali - asigurandu-li-se acestora facilitatile de loc, timp, marime etc., potrivit cerintelor pe care le manifesta in cadrul pietei.

Mijloacele si operatiunile desemnate prin termenul de distributie se clasifica in doua mari categorii, ce pot fi consemnate prin notiunile de "distributie comerciala" si "distributie fizica".

Distributia comerciala consta in a transforma titlul de proprietate asupra produsului de la producator la consumator. Distributia respectiva poate fi asigurata prin intermediul agentilor de distributie. Acestia pot fi individuali, ca de exemplu vanzatorii din intreprindere, sau pot fi intreprinderi de comert cu ridicata, societati comerciale ce se ocupa cu comertul prin corespondenta sau de comertul cu amanuntul etc.

Distributia fizica, la randul sau, consta in a pune, din punct de vedere material, bunurile si serviciile la dispozitia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport si al stocajului. Distributia fizica este mai intalnita in literatura de specialitate si sub denumirea de logistica comerciala.

In economia moderna, a carei evolutie este bazata pe o functionare libera a mecanismului de piata, procesul de distributie se are in vedere ca un proces care trebuie sa contribuie la promovarea progresului economic general. Intr-un asemenea cadru de interpretare, distributia depaseste limitele unei simple vehiculari de marfuri, adaugand sau asociind acesteia o gama de servicii in continua crestere, precum si o influentare activa a productiei, pe baza cunoasterii amanuntite a consumatorilor.

Drept urmare, conceptul de distributie nu trebuie confundat cu miscarea marfurilor. In timp ce miscarea marfurilor are in vedere deplasarea fizica a marfurilor de la productie la consum, conceptul de distributie are in vedere un proces mai larg, care incepe in momentul in care produsul este gata pentru a fi lansat pe piata si se sfarseste odata cu consumarea actului de vanzare la consumatorul final.

In acest interval de timp si spatiu au loc o serie de activitati economice, cum ar fi: livrarea marfurilor, transportul acestora, depozitarea si conservarea lor, stocarea, vanzarea cu ridicata si cu amanuntul etc.; mobilizarea resurselor materiale, financiare si umane necesare realizarii procesului respectiv; stabilirea modalitatilor de transfer a titlurilor de proprietate si asiguarea practica a acestor titluri etc. Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzatoare a nevoilor consumatorilor si, prin aceasta, cresterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecarei firme implicate in tranzactiile comerciale

Problematica distribuţiei mărfurilor, prin complexitatea sa, trebuie aboradată într-un context mai larg, pentru a putea evidenţia consistenţa şi perspectivele unui asemenea sector, luându-se în considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale –comerţ cu amănuntul, comerţ cu ridicata etc.-iar pe de altă parte, necesitatea unei evaluări corecte a rolului sau, atât în ceea ce priveste dezvoltarea producţiei, cât şi în promovarea şi modernizarea consumului, astfel încât să poată fi apropiată de toate celelalte forme şi sectoare ale pieţei .

Pe pieteţele din ce în ce mai globalizate din ziua de azi, vânzarea unui produs este uneori mai uşoară decât distribuirea fizică a acestuia către clienţi. Firmele trebuie să decidă asupra celor mai bune modalităţi de depozitare, manipulare, transport a produselor lor, astfel încât acestea să fie disponibile consumatorilor într-o varietate acceptabilă, la timpul şi la locul potrivit. Eficienţa logisticii va avea un impact semnificativ atât asupra satisfacţiei clientului, ca şi asupra costurilor firmei. Un sistem defectuos de distribuţie poate distruge un efort corespunzător de marketing.

Aşadar, toate întreprinderile sunt conectate la sistemul distribuţiei. Unele întreprinderi au ca profil numai distribuţia, în această situaţie se află întreprinderile comerciale. Altele cum sunt cele producătoare şi cele prestatoare de servicii nu pot fi nici ele indiferente chiar dacă nu se implică în exclusivitate în marketing, aceasta depinzând de modul în care produsele sau serviciile ajung la consumatorul final.

Prin intermediul distribuţiei se finalizează activitatea economică a întreprinderii, se încheie ciclul economic al produselor. Prin distribuţie întreprinderile producătoare redobândesc in forma bănească resursele investite în realizarea produselor sau a serviciilor si bineînteles cu un profit iar consumatorul intră în posesia bunurilor de care are nevoie.

Procesul de distribuţie reprezintă o componentă importantă a activităţii pe care agenţii economici o desfasoară în cadrul pieţei. Dată fiind importanţa sa, un asemenea proces se cere să fie astfel orientat încât să răspundă necesităţilor de realizare ca valoare a fiecărui produs, în funcţie de condiţiile specifice în care acţionează fiecare firmă sau societate comercială în cadrul pieţei, de natura şi puterea concurenţei, de structura mijloacelor de desfacere, precum şi de unele elemente conjuncturale specifice fiecarei perioade.

O astfel de orientare implică însă cunoaşterea prealabilă a unor aspecte privind rolul distribuţiei în cadrul activităţii fiecarei unităţi, elementele constitutive ale acestui proces, elementele specifice diferitelor structuri de piata, precum şi o serie de criterii ce pot sta la baza organizării relaţiilor de distribuţie.

CAPITOLUL I

ANALIZA COSTURILOR CU DISTRIBUŢIA PRODUSELOR, O COMPONENTĂ A COSTURILOR DE CIRCULAŢIE. RELAŢIA COSTURI – CHELTUIELI DE CIRCULAŢIE

1.1 Continutul economic al costurilor cu distribuţia si clasificarea lor

Funcţionarea eficientă a firmei într-un mediu concurenţial a cărui dominantă economică o constituie caracterul limitat al resurselor, necesită gestionarea eficientă a costurilor care îi grevează rezultatele. La realizarea circuitului economic: aprovizionare - producţie - stocare -vânzare concură o serie de cheltuieli care, prin intermediul costurilor, se constituie în elemente ale preţurilor de vânzare a produselor (mărfurilor) pe piaţă.

Orice întreprinzător (considerat raţional, care, ţinând seama de resursele pe care le deţine, ia decizia de a produce acea marfă care-i permite cea mai bună valorificare a acestora) ştie că pentru a-şi maximiza profitul este necesar fie să minimizeze costurile totale cu care obţine un anumit nivel al producţiei (desfacerilor), fie să maximizeze producţia (volumul desfacerilor) care se poate obţine cu un nivel dat al costurilor, să optimizeze aşadar, volumul şi structura producţiei (circulaţiei mărfurilor).