Contabilitatea amortizărilor și a provizioanelor la SC Romexpo SA

CAPITOLUL 1

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND NOŢIUNILE DE AMORTIZARE ŞI PROVIZIOANE

1.1. Abordări conceptuale privind noţiunile de amortizare si provizioane

Activitatea economică a unei ţări se desfăşoară în cadrul diferitelor întreprinderi. Fiecare întreprindere constituie o unitate economică distinctă atât fată de întreprinderile care aparţin de ramuri economice diferite cât şi faţă de întreprinderile care aparţin de aceeaşi ramură sau subramură, întrucât are anumite caracteristici determinate de următoarele trăsături de bază:

- unitatea tehnico – productivă;

- unitatea organizatorico-administrativă;

- unitatea economico – socială.

Evoluţia unei întreprinderi este marcată de creşterea interdependenţelor cu mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Întreprinderea ia naştere şi se dezvoltă în cadrul economiei naţionale, iar aceasta se dezvoltă în cadrul economiei mondiale. Întreprinderea este un sistem deschis, fiind influenţată direct de alte întreprinderi şi indirect de factorii economici, tehnici, sociali, politici etc. ai mediului în care acţionează . Astfel, întreprinderea preia din mediul extern materii prime, materiale, combustibil, energie, utilaje, forţa de munca, tehnologii, informaţii, resurse financiare, servicii etc. pe care le utilizează în procesele de producţie.

Întreprinderea constituie o componentă de baza a mediului în care acţionează şi astfel prin activitatea pe care o desfăşoară mediul său extern.

Activitatea oricărei întreprinderi este influenţată direct de organizaţii externe cu care întreprinderea are diverse relaţii de cooperare, informare, asigurare, finanţare, control, evaluare, etc. Principalele organizaţii din mediul extern al întreprinderii sunt: clienţii, furnizorii, întreprinderile concurente, instituţiile bancare, societăţile de asigurări, mass-media, camerele de comerţ si industrie, instituţiile statului.

După 1989 toţi agenţii economici, atât din sectorul de stat cât şi din sectorul particular, au avut posibilitatea să achiziţioneze utilaje, instalaţii, aparate sau echipamente de calitate superioară, care să corespundă într-o mai mare măsură necesităţilor lor . Achiziţia s-a putut realiza atât de la firme din ţara cât şi din străinătate, în funcţie de profilul de activitate al unităţii, de scopul urmărit de agenţi economici dar şi de posibilităţile lor materiale.

Achiziţia de imobilizări corporale reprezintă pentru agenţii economici un efort financiar deosebit. In multe situaţii agenţii economici, cu toate că nu au întreaga sumă disponibilă, realizează investiţia cu ajutorul unor sume atrase ca de exemplu, creditele bancare pe termen lung sau achiziţii în leasing . Decizia este determinată de faptul că acest efort financiar va fi echilibrat de cantitatea de produse realizate, veniturile obţinute şi implicit creşterea eficienţei.

Achiziţiile de imobilizări, după intrarea în patrimoniu, sunt supuse procesului amortizării. Metoda de amortizare este stabilită de fiecare unitate economica în funcţie de interese, obiective şi posibilităţi de suportare a cheltuielilor cu amortizarea.

În urma punerii în funcţiune a imobilizărilor corporale performante, productivitatea muncii va creşte substanţial, cantitatea de produse finite obţinute în unitatea de timp va creşte, iar lucrările executate şi serviciile prestate îşi vor reduce durata de realizare; în acelaşi timp numărul de personal necesar se va reduce datorită gradului ridicat de automatizare a imobilizărilor . Materiile prime vor fi prelucrate în mod superior, cantitatea de rebuturi sau deşeuri scăzând în mod considerabil. Produsele finite obţinute vor fi calitativ superioare celor obţinute înainte iar preţul unitar se va reduce; în acest fel unitatea poate să-şi păstreze locul pe piaţa în care a pătruns, poate face faţă concurenţei, iar printr-o politică de marketing adecvată, poate cuceri noi pieţe.

Unitatea, având desfacerea asigurată, va continua şi îşi va dezvolta activitatea de producţie obţinând venituri substanţiale. O parte din acestea vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor cu amortizările, însă profitul net va fi totuşi mult mai mare faţă de perioada în care unitatea nu dispunea de aceste imobilizări.

Activele imobilizate sau fixe denumite şi active pe termen lung, imobilizări sau bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investiţie a căror perioadă de utilitate şi lichiditate este mai mare de un an . Ele alcătuiesc baza şi mijloacele de acţiune ale întreprinderii .

Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează prin durabilitatea lor mai îndelungată cât şi prin repetata lor participare la circuitul economic.

Funcţia acestor bunuri este fixată în activitatea economică şi socială a întreprinderii fără ca prin utilitatea lor să se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializării.

In consecinţa ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc după prima utilizare.

Activele imobilizate se diferenţiază la rândul lor în trei grupe:

- imobilizări necorporale;

- imobilizări corporale;

- imobilizări financiare.

Imobilizări necorporale, denumite şi imobilizări nemateriale sau active intangibile, cuprind toate acele valori economice de investiţie care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete.

Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

In cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

Cheltuielile de constituire sau stabiliment, denumite şi de fondare, cuprind cheltuieli cu înfiinţarea, dezvoltarea şi fuzionarea societăţilor comerciale, cum sunt cele privind taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. Toate aceste cheltuieli sunt supuse amortizării pe cel mult cinci ani.

Cheltuielile de dezvoltare includ resursele economice alocate pentru tehnologiile noi, produse noi şi investiţii utile şi eficiente în raport cu activitatea viitoare a societăţii comerciale .Aceste cheltuieli se amortizează, în general, în maxim cinci ani.

Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrica şi alte drepturi similare cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unei mărci de fabrica şi alte drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Toate aceste cheltuieli sunt amortizate pe toată durata cât întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizări.

Fondul comercial reprezintă cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitate al întreprinderii. Exemplu: clientela, vadul comercial, firma, segmente de piaţa etc. De asemenea, cuprinde şi sumele plătite în cazul preluării unei întreprinderi reprezentând vadul comercial, anumite legături comerciale.

De regula, fondul comercial nu se amortizează. Dacă se constata o depreciere ireversibila, aceasta poate fi amortizată.