Aspecte teoretice și practice în problema răspunderii pentru fapta altei persoane

I.1 Reglementarea delictelor si cvasidelictelor

In categoria faptelor ilicite, ca izvoare de obligatii, intra in delictele cvasidelictele. De astfel, Codul civil isi intituleaza Capitolul V, din totulul III, “ Despre delicate si cvasidelicte”. In Codul civil, delictul este reglementat de art. 998 C. civ., iar cvasidelictul de art. 999 C. civ.

Desi in Codul civil nu intalnim enuntata distinctia dintre delicte si cvasidelicte, deosebirea apare in continutul art. 999 C. civ., potrivit caruia, “omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Delictul ar fi acel fapt illicit cauzator de prejudiciu, produs printr-o actiune sau inactiune, cu intentia de a pagubi pe altul. Cvasidelictul este tot un fapt illicit si producator de prejudicii, savarsit de o persoana din imprudenta sau neglijenta sa. Intentia deosebeste deci delictul (facta culposa), care lipseste insa la cvasidelict.

Dreptul modern numai este preocupat sa faca distinctia intre delicte si cvasidelicte, ci are in vedere ca ambele sunt fapte ilicite si cauzatoare de prejudiciu, care dau nastere la obligatia de a repara paguba produsa.

Raspunderea civila delictuala intervine atunci cand prin fapta cauzatoare de prejudicii se incalca o obligatie instituita de lege. Codul civil reglementeaza raspunderea civila delictuala in articolele 998-1003 C. civ. In afara raspunderii pentru fapta proprie(art. 998-999 C. civ.), este reglementata si raspunderea indirecta a unor categorii de persoane: parintii pentru copii: artizanii si institutorii pentru ucenici si elevi: comitentii pentru prepusi; raspunderea pentru pagubele cauzate de lucrurile ori animalele aflate in paza juridica a altor persoane (art. 1000 alin. 1 si art. 1001 C. civ. ); raspunderea proprietarului pentru pagubele cauzate prin ruina unor constructii ce ii apartin (art. 1002 C. civ.).

In ceea ce priveste raspunderea civila delictuala exista o foarte bogata literatura de specialitate, iar jurisprudenta se confrunta permanent cu diverse probleme, solutiile instantelor judecatoresti nefiind intotdeauna unitare. Raspunderea civila delictuala a provocat o diversitate de opinii, s-au propus solutii dintre cele mai diferite, dar un principiu s-a conturat fara rezerve: cel al raspunderii pentru fapta ilicita producatoare de prejudicii.

I.2 Conexiunea cu alte forme ale raspunderii

Desi raspunderea civila delictuala are o fizionomie distincta, ea se afla totusi in conexiune cu alte forme ale raspunderii. Uneori limita intre raspunderi este dificil de facut. Astfel, sfera raspunderii prevazuta de dreptul penal si cea a raspunderii instituita de dreptul civil se intrepatrund. Unele infractiuni sunt delicte sau cvasidelicte ( furtul- art. 208 C. pen.; distrugerea sau degradarea bunului altuia- art. 217 C. pen. ).

Ceea ce distinge raspunderea delictuala de raspunderea penala sunt urmatoarele aspecte: nu toate faptele ilicite care atrag raspunderea civila pot fi calificate infractiuni; reparatia pagubei nu depind de gravitatea vinovatiei; reparatiunea datorata de autorul faptei ilicite poate fi realizata de buna voie; delictul civil este sanctionat numai patrimonial.

De asemenea trasaturi importante distinctive exista intre raspunderea civila delictuala si raspunderea materiala. Astfel, cum s-a relevat in doctrina juridica, regulile dreptului civil, cum ar fi “ cele privitoare la nevalabilitatea contractelor sau la raspunderea civila pentru pagubele cauzate prin fapte ilicite, se aplica- in masura in care nu se prevad reguli speciale – si raporturile de munca, fiind reguli de aplicatie generala. In cadrul unui raport juridic de munca, salariatul este obligat sa respecte o disciplina a muncii si conditiile de munca care i se impun; nu exista o asemenea subordonare intr-un raport juridic civil; problema cum ar fi transferarea la alta munca, disciplina muncii etc. nu vor fi intalnite in raporturile juridice civile.