Contractele

1. NOŢIUNI GENERALE

Conform art. 942 C.c. “Contractul este acordul între două sau mai multe persone, spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”, sau altfel zis convenţia dintre 2 sau mai multe persoane cu scopul de a produce efecte juridice.

Incheierea contractului este guvernată de principiul libertăţii contractuale deoarece orice contract este creaţia unei voinţe umane. Principiul libertăţii contractuale se exprimă şi prin faptul că o persoană poate încheia orice fel de contract, poate să determine prin voinţa sa clauzele contractuale şi efectele pe care contractul urmează să le producă.

Codul penal român are un fundament consensualist. In principiu în scopul încheierii valabile a unui contract trebuie să fie împlinite condiţiile prevăzute la Art. 948 Cod Civil: capacitatea părtilor de a contracta , consimtamantul valabil al părtilor care se obligă, existenţa unui obiect licit şi moral ,o cauza licită şi morala.

Antecontractul, precontractul, contractul preliminar sau provizoriu, promisiunea de contract:

- Promisiunea făcută de promitent şi beneficiar prin care prima parte se obligă faţă de cea de-a doua parte care acceptă să încheie în viitor un contract al cărui conţinut este prevăzut, în esenţă, în antecontract

- Promisiunea făcută numai de una dintre părti- promitentul, care se obligă de cealaltă parte- beneficiarul, să încheie, la cererea acestuia, un contract al cărui conţinu este prestabilit

Oferta şi acceptarea ofertei - reprezintă manifestarea unilaterală de voinţă, exprese şi tacite, în vederea încheierii unui contract.

Pactul de preferinţă - este convenţia prin care promitentul se obligă ca, în cazul în care urmează să vândă un bun, să-l prefere, la preţuri egale, în calitate de cumpărător, pe beneficiarul promisiunii.

Promisiunea de porte-fort - este manifestarea de voinţă prin care promitentul se obligă faţă de creditorul promisiunii de a depunde toate diligenţele pentru a determina o altă persoană să artifice un act, să efectueze o prestaţie sau să încheie un contract.

Contractul sub condiţie - este contractul prin care părţile convin că, în cazul realizării condiţiei suspensive, să se perfecteze cu efect retroactive, iar în cazul condiţiei rezolutorii, să se desfiinţeze cu efect retroactive.

Contractul cu termne suspensiv - este contractul care este perfectat, dar executarea lui este amânată până când se îndeplineşte termenul.

Libertatea contractuală - reprezintă posibilitatea de a încheia contracte în conformitate cu legea, de a stabili conţinutul şi efectele lor, de a le modifica şi desface.

Libertatea contractuală este garantată de Constituţia României, prin care: “Cetăţeni beneficiază de drepturile consecrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”

Statutele persoanelor fizice şi juridice privind libertatea contractuală se regăsesc în:

- Decretul nr. 31/1954- privitor la persoanele fizice şi juridice;

- Decretul-lege nr. 66/1990- privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti;

- Legea nr. 109/1996- privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit;

- Legea nr. 31/1990- cu privire la societăţile comerciale;

- Legea nr. 15/1990- privind organizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale;

- Legea nr. 36/1991- cu privire la societăţile agricole şi alte fomre de asociere în agricultură

Limitele principiului libertăţii contractuale:

a) Limite generale stabilite de norme imperative ale legii:

-nu se pot încheia contracte care au cauze imorale sau un obiect ilicit;

-anumite categorii de persoane (judecătorii) nu pot încheia unele varietăţi de contracte decât cu condiţia obţinerii unei autorizaţii prealabile;

b) Se realizeaza prin reguli de convieţuire socială (părţile nu pot încheia acte juridice care ar contraveni regulilor de convieţuire din orânduirea noastră):

-proxenetismul

-concubinajul

Rolul contractului:

Contractul reprezintă principalul izvor de obligaţii. Dacă o convenţie este legal facută, ea are o putere de lege între părţi Insemnătatea contractului ca mijloc de stabilire a celor mai variate relaţii între persoanele fizice şi juridice este evidentă în toate domeniile, de la cele mai fireşti şi mai simple activităţi ale oamenilor, până la conducerea economiei naţionale si la stabilirea relaţiilor internaţionale.

Conform art 4 alin 1 din Legea nr 469/2002, în contractele încheiate părţile contractante vor prevedea că, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenţei a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plăteasca, în afara sumei datorate, penalităţi pentru fiecare zi de întarziere

2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR

2.1. După numărul de obligaţii:

a) Unilaterale art 944 C.c. “contractul este unilateral când una sau mai multe personae se obligă către una sau mai multe personae fără ca acestea din urmă să se oblige”(donaţia, împrumutul, mandatul gratui, gajul etc.)

b) Bilaterale (sinalgmatice) art 943 C.c. “contractul este bilateral sau sinalgmatic când părţile se obligă reciproc una către alta”. Obligaţiile părţilor iau naştere concomitant. De exemplu obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul la proprietate şi obligaţia cumpărătorui de a plăti se nasc în acelaşi timp.