Contractul de Mandat cu Reprezentare

Cap.I. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de mandat

I.1. Noţiunea contractului de mandat

Mandatul este un contract”în puterea caruia o persoană se obligă, fără plata, de a face ceva pe seama altei personae de la care a primit însărcinarea”

În doctrină, s-a apreciat că mandatul civil este un contract prin care o persoană numită mandant, ămputerniceşte o altă persoană, numită mandatar,să o reprezinte la incheierea de acte jutidice, ăn numele ei.De aici reyulta că părţile contractului de mandat sunt mandantul (persoană fizică sau juridică), ce împuterniceşte o altă persoană să încheie acte juridice pe seama sa , şi mandatarul(persoană fizică sau juridică), ce se obligă să încheie acte juridice în numele mandantului.

Trimisul sau mesagerul nu pot fi asimilaţi mandatarului ei executând de regulă, servicii care nu implică încheierea de acte juridice şi oricum nu au calitatea de reprezentanţi ai mandantului.

În general, mandatul este rodul exlusiv al vointelor părţilor contractante, însă raporturile juridice de mandat pot fi generate şi de liera legii;de exemplu, art.35 alin.(2) C.fam. instituie prezumţia de mandat tacit reciproc între soţi în ceea ce priveşte actele de administrare (şi uneori chiar de dispozitie) cu privire la bunurile comune

Mandatul (în sens larg) are un domeniu extins de acţiune: de la activităţi simple de reprezentare (de exemplu, exercitarea votului într-un consiliu de administratie), până la activităţi complexe (de exemplu, administrarea unui patrimoniu)

Sediul materiei se află în Codul civil, Cartea a lll-a, Titlul IX „Despre mandat": Capitolul I „Despre natura mandatului", art. 1532-1538, Capitolul II „Despre îndatoririle mandatarului", art. 1539-1545, Capitolul III „Despre obligaţiile mandantului", art. 1546-1551 şi Capitolul IV „Despre diferitele moduri dupa care mandatul înceteaza" art. 1552-1559.

I.2. Caracterele juridice ale contractului de mandate

A) Mandatul este un contract consensual, deoarece pentru încheierea lui valabilă este suficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor.

Potrivit dreptului comun în materie, dovada mandatului se face, de regulă, potrivit art. 1191 alin. (1), (2) şi (3), atât faţă de parţi, cât şi faţă de terţul contractant , respectiv înscris peste 0,025 lei, interdicţia probei cu martori etc.

Ca o excepţie de la regula de mai sus, dacă mandatul este tacit, dovada se va putea face, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, prin orice mijloace de probă admise de lege, indiferent de valoarea actului.

În ceea ce-i priveşte pe terţi, aceştia vor putea face dovada mandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori sau prezumţii), deoarece pentru ei contractul nu este decât un fapt juridic

În practică, dovada mandatului se prezintă sub forma unui înscris care, de cele mai multe ori, poartă numele de procură sau împuternicire (ori de mandat).

B) În principiu, mandatul este cu titlu gratuit, fiind„ fară plată, când nu s-a stipulat contrariul". Rezultă, astfel cum prevede art. 1534 C. civ., că mandatul este gratuit numai în lipsa unei stipulaţii contrare; deci mandatul poate fi şi remunerat.

În consecinţă, prin natura sa, contractul de mandat este gratuit. Gratuitatea mandatului nu este însă şi de esenţa acestuia, parţile putând conveni şi asupra unei plaţi datorate mandatarului

Dacă mandatarul este un profesionist, se prezumă că mandatul este oneros. În acest caz, poate fi prezumată chiar retribuţia mandatarului, cuantumul acesteia rezultând din natura profesiei lui

C) Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece se încheie în consideraţia une anume persoane, încrederea pe care mandantul o are în mandatar având o importanţă esenţială la perfectarea contractului.