Dreptul de Proprietate Comună pe cote-părți

CAPITOLUL 1.

DREPTUL DE PROPRIETATE COMUNĂ PE

COTE-PĂRŢI

1.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Proprietatea comună poate fii definită ca fiind, aceea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că dreptul asupra bunului sau a bunurilor aparţine concomitent mai multor persone, mai multor titulari, care tot concomitent exercită atribute conferite de dreptul de proprietate sau alt drept real, fără ca bunul să fie fracţionat în materialitatea sa .

În dreptul civil proprietatea comună se poate prezenta sub două forme:

1. – proprietatea comună pe cote-părţi

2. – proprietatea comună în devălmăşie

Proprietatea comună în devălmăşie se caracterizează prin faptul că bunurile aparţin în comun mai multor titulari, fără a se preciza nici măcar o cotă matematică, ideală, abstractă, din dreptul de proprietate .

Proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin accea că titularul al unei asemenea drept nu este o singură persoană, ci două sau mai multe personae; întinderea dreptului fiecărei coproprietar este stabilită matematic, exact, dar abstract, sub forma unei fracţiuni zecimale raportate la drept, şi nu la bun .

1.2 DEFINIŢIA DREPTULUI DE PROPRIETATE PE COTE-PĂRŢI

Proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin aceea că titularul al unei asemenea drept nu este o singură persoană, ci două sau mai multe persoane; întinderea dreptului fiecărei coproprietar este stabilită matematic, exact, dar abstract, sub forma unei fracţiuni zecimale raportate la drept, şi nu la bun. Obiectul dreptului nu este divizat în materialitatea sa, în sensul în care proprietarii cunosc întinderea dreptului lor, însă nu cunosc partea materială din bun care corespunde dreptului lor.

Proprietatea comuna pe cote-părti este intâlnită sub denumirea de coproprietate, este acea formă a proprietăţii comune ce se caracterizeaza prin faptul că bunul aparţine concomitent mai multor proprietari nefiind fracţionat in materialitatea lui, ceea ce este fracţionat este numai dreptul de proprietate referitor la acel bun. Dreptul de proprietate este fracţionat în cote-părţi matematice, ideale, abstracte şi nu în materialitate, astfel încât, pe perioada coproprietăţii, dreptul fiecărui coproprietar poartă asupra fiecărei particule din bun. Dreptul coproprietarilor se manifestă printr-o generalizare a dreptului fiecăruia în fiecare moleculă asupra bunului indiviz. Cotele matematice abstracte se vor materializa doar odată cu încetarea coproprietăţii prin partaj.

Cota-parte, ca noţiune esenţială pentru lămurirea problemelor de proprietate comună, exprimă pe de o parte întinderea dreptului fiecărui coproprietar în cadrul dreptului de proprietate asupra bunului sau a bunurilor comune iar pe de altă parte, măsura în care fiecare coprorietar sau coindivizar îşi poate exercita, simultan şi concurent cu ceilalţi, atributele recunoscute de lege asupra bunului sau bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună precum şi obligaţiile corelate.