Dreptul familiei - efectele căsătoriei

Capitolul I

CĂSĂTORIA-ACT JURIDIC PE CARE SE ÎNTEMEIAZĂ FAMILIA

1.1 Noţiunea, scopul şi caracterele căsătoriei

Termenul de „căsătorie” are în dreptul nostru un dublu înţeles.

J. Portalis, îpletind elementele laice cu cele religioase, a definit căsătoria ca fiind „societatea bărbatului şi a femeii, care se unesc pentru a se perpetua, pentru a suporta împreună greutătile vieţii şi pentru, a împărtăşi destinul lor comun.” Căsătoria desemnează, în primul rând, actul juridic pe care îl încheie cei ce vor să se căsătorească.

În al doilea rând, desemnează situaţia juridică, a celor căsătoriţi, situaţie care se naşte ca efect al actului juridic odată încheiat.

Prin conceptul de act juridic al căsătoriei se înţelege un act juridic bilateral şi solemn, prin care viitorii soţi consimt, în mod public, să devină soţi, calitate în care li se aplică de drept, statutul legal de persoane căsătorite.

Al doilea înţeles al termenului de căsătorie şi anume, situaţia juridică de căsătorie, este desemnat în limbaj juridic şi cu terminologia de „legătură juridică dintre soţi”, „stare juridică de căsătorie”, „statut juridic”, sau „statut legal al soţilor”, „uniune dintre soţi”, „legătura conjugală”, „legatura matrimonială”, etc.

Conceptul de căsătorie mai are şi întelesul de „instituţie juridică”, adică de totalitate a normelor legale care reglementează căsătoria.

Instituţia căsătoriei cuprinde reglementări de sine stătătoare în cadrul Codului familiei, dar ea se poate complini cu reglementări din alte ramuri de drept, cu care dreptul familiei are multe interferenţe, spre exemplu, legăturile cu instituţiile fundamentale ale dreptului civil ca: persoana fizică, actele de stare civilă, proprietatea, obligaţiile, succesiunile, s.a.

În concluzie căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, care se încheie potrivit dispoziţiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie , şi reglementată de normele imperative ale legii.

Scopul încheierii căsătoriei se deduce din conţinutul art. 1, alin. (3) C. Fam., conform căruia familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi. Deci, implicit, proximul şi necesarul efect al căsătoriei este apariţia unei familii.

Astfel importanţă pe care căsătoria a avut-o dintotdeauna pentru soţi şi pentru societate, a determinat ca ea să constituie o instituţie juridică principală ca urmare a reglementării ei juridice.

Căsătoria este o problema - în primul rând – personală dar totodată şi o problemă socială.

Căsătoria bărbatului cu femeia conduce la întemeierea familiei, care presupune comunitate de viaţă socială şi intimă, existenţa unor sentimente, concepţii, idealuri comune.

Aspectul social al căsătoriei este dat de existenţa familiei care are trei funcţii sociale : perpetuarea speciei umane, economică şi educativă.

Din textele Codului familiei se pot desprinde principalele trăsături ale căsătoriei :

a) Căsătoria este o uniune dintre bărbat şi femeie;

b) Căsătoria este liber consimţită. Viitorii soţi pot hotărâ singuri dacă se căsătoresc sau nu, fără vreun amestec al altor persoane;

c) Căsătoria este monogamă. Nici o persoană nu poate fi căsătorită în acelaşi timp, decât cu o singură persoană de sex opus; bigamia fiind pedepsită conform legii;

d) Căsătoria se încheie în formele cerute de lege, având astfel un caracter solemn, deoarece se încheie în mod public în faţa unei autorităţi de stat, într-o zi dinainte stabilită, prin participarea personală şi obligatorie a viitorilor soţi;

e) Căsătoria are un caracter civil. În momentul încheierii actului căsătoriei, viitorii soţi îşi exprimă personal consimţământul în faţa ofiţerului de stare civilă, în scopul de a produce efectele juridice care rezultă din căsătoria reglementată imperativ de lege. Potrivit art. 44 pct. 3 din Constituţie, soţii pot celebra şi religios căsătoria, dar numai dupa încheierea ei, cu specificaţia că celebrarea religioasă nu produce nici un efect juridic;

f) Căsătoria se încheie pe viaţă, astfel că ea poate fi desfăcută numai în condiţiile expres prevăzute de lege;

g) Căsătoria se întemeiază pe deplina egalitate dintre bărbat şi femeie. Această egalitate se manifestă atât în raporturile dintre soţi, cât şi faţă de copii, ea existând în domeniile vieţii sociale;

h) Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii, acesta fiind numai scopul juridic al căsătoriei.

Însă căsătoria are şi un scop social, în accepţiunea întemeierii unei comunităţi de viaţă între soţi, în vederea procreerii, creşterii, educării şi pregătirii copiilor pentru viaţă.