Sistemele de Publicitate Imobiliară în România

Capitolul 1: Introducere - justificarea alegerii temei

În întreaga lume, guvernele se află într-o permanentă căutare în ceea ce priveşte asigurarea stabilităţii sociale şi a performanţelor economice, pentru ţările lor. Ţări cu o istorie, cultură sau mediu diferite, au aspiraţii comune legate de creştere şi dezvoltare. În acest context, un cadru legal privind pământul şi proprietatea, care să recunoască drepturile şi obligaţiile persoanei, este esenţial pentru realizarea acestor aspiraţii.

Nici o ţară nu poate asigura stabilitate în interiorul graniţelor sale, sau dezvoltare economică la nivel naţional şi mondial în absenţa unor legi funciare care să încurajeze relaţiile comerciale. Pe cale de consecinţă se impune recunoaşterea faptului că pământul reprezintă o sursă primară a bunăstării oricărui stat şi că o bună administrare a sa reprezintă una din condiţiile fundamentale ale unei bune guvernări. O scurtă privire asupra economiei şi administraţiei statelor dezvoltate indică existenţa unui sistem foarte eficient şi sigur de organizare funciară, cu precădere la nivelul legilor specifice domeniului funciar.

„Economiile de piaţă moderne generează creştere şi dezvoltare deoarece drepturile de proprietate eficient aplicate, înregistrate într-un sistem guvernat de legi adecvate, permit dovada indiscutabilă a proprietăţii şi oferă protecţie faţă de un regim juridic incert sau posibilitatea apariţiei unor fraude Legea este cea care delimitează drepturile indivizilor. Traiul civilizat în economiile de piaţă nu este datorat prosperităţii ridicate, ci ordinii pe care o aduc drepturile ce reglementează proprietatea. ”

Pornind de la ideea de bază a reglementării dreptului de proprietate, apare ca necesară existenţa unui sistem de înregistrare eficient, care să fie stimulentul unei economii de piaţă active şi eficiente. Aceste consideraţiuni au fost cele care ne-au îndemnat să aprofundăm tema sistemului de carte funciară al ţării noastre şi să oferim o imagine de ansamblu asupra modului de reglementare juridică în domeniu.

Pe parcursul acestei lucrări am încercat să conturăm trăsăturile ce individualizează sistemul de carte funciară românesc, evoluţia sa de-a lungul timpului, tendinţele actuale şi nevoile de ordin economic, social şi juridic pe care le ridică acest sistem.

Capitolul 2: Noţiunea şi obiectivele publicităţii imobiliare

Secţiunea I: Drept funciar şi publicitate imobiliară

Toate normele juridice edictate într-un stat formează un sistem care reflectă atât unitatea dintre ele, cât şi caracterul lor diferenţiat pe ramuri şi instituţii juridice. Dreptul funciar are un caracter aparte, deoarece cuprinde atât elemente specifice dreptului public, cât şi elemente specifice dreptului privat.

Înainte de a vedea care sunt aceste elemente, vom încerca să definim cele două ramuri. Astfel, dreptul public cuprinde acele norme care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre guvernanţi şi cei guvernaţi, iar dreptul privat cuprinde acele reguli care reglementează raporturile dintre particulari.

Terenurile, obiect de studiu al acestei ramuri de drept, pot constitui atât obiect al proprietăţii private, cât şi al celei publice, aceasta din urmă aparţinând numai statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.

Statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice, pot avea în proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public.

Aşadar, relaţiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul de reglementare al dreptului funciar au loc între particulari (persoane fizice şi persoane juridice de drept privat), între persoanele juridice de drept public, precum şi între acestea din urmă şi particulari. De aceea, unele norme juridice cu privire la terenuri aparţin dreptului public, iar altele dreptului privat.

Dreptul funciar sistematizează normele juridice referitoare la terenuri, indiferent de caracterul acestor norme şi de izvoarele formale ale dreptului în care aceste norme sunt cuprinse.

Specificul regimului juridic al bunurilor imobile constă în instituirea unui mecanism de evidenţă a bunurilor imobile şi, totodată, de înscriere a drepturilor imobiliare prin care se asigură proprietatea.