Cuprins
- Cuprins
- Titlul I. NOTIUNI GENERALE PRIVIND SOCIETATILE COMERCIALE
- Capitolul I. Notiunea, reglementarea si clasificarea societatilor comerciale
- 1.1 Originile societatii comerciale
- 1.2 Precizari prealabile asupra definitiei societatii comerciale
- 1.3 Reglementarea societatiilor comerciale
- 1.4 Formele societatilor comerciale
- 1.5 Clasificarea societatilor comerciale
- 1.6 Formalitatile de constituire a societatii comerciale. Generalitati
- 1.7 Dizolvarea si lichidarea societatii comerciale
- Capitolul II. Administrarea societatii comerciale
- 2.1 Consideratii generale
- 2.2 Calitatea de administrator
- 2.3 Desemnearea administratorilor
- 2.4 Obligatile administratorului
- 2.5 Incetarea functiei de administrator
- Capitolul III. Administrarea societatii pe actiuni si a societatii cu raspundere limitata
- 3.1 Administrarea societatii pe actiuni
- 3.2 Administrarea societatii cu raspundere limita
- Bibliografie
Extras din proiect
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND SOCIETAŢILE COMERCIALE
I. Noţiunea, Reglementarea şi Clasificarea Societăţilor Comerciale
1.1 Originile societăţii comerciale.
Fundamentele instituţiei juridice a societăţii comerciale datează din perioada antichităţii. În dreptul roman, societatea, indiferent de formă, avea caracter civil si era lipsita de personalitate juridică.
Prima forma de societate comerciala a fost creată în Evul Mediu, în republicile italiene, cu scopul de a eluda incompatibilităţile între calitatea de nobil, militar sau cleric si cea de comerciant. Societatea se întemeia pe contractul de commenda, prin care o persoană (commendator) încredinţa unei alte persoane (tractor) o suma de bani sau o cantitate de mărfuri, pentru a realiza operaţiuni comerciale, urmând ca beneficiile să fie împărţite. Creditorul (împrumutatorul de fonduri) devenea asociat al comerciantului, riscând, însă, numai suma sau bunurile împrumutate. Instituţia a fost reglementată pentru prima dată în Franţa, prin Ordonanţa lui Ludovic al XIV-lea privind comerţul terestru (1673), sub numele de societate în comandită.
Primele societăţi pe acţiuni apar în secolul al XVII-lea, fiind constituite pe baza unor patente regale sau concesiuni, acordate în urma expansiunilor coloniale ale Angliei, Olandei, Franţei, etc.
Cea dintâi reglementare sistematică şi exhaustivă a societăţilor comerciale o constituie Codul comercial francez de la 1807, ale cărui forme de societate au fost preluate, prin intermediul Codului comercial italian, şi de Codul comercial român de la 1887. Este vorba despre societatea în nume colectiv, societatea pe acţiuni si societăţile în comandită.
În fine, la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost creată o forma de societate comercială care împrumuta trăsături atât de la societăţile în nume colectiv, cât şi de la societăţile pe acţiuni: societatea cu răspundere limitată, reglementată pentru prima dată în Germania, în 1892.
1.2 Precizări prealabile asupra definiţiei societăţii comerciale.
Legea nr. 31/1990 nu cuprinde o definiţie a societăţii comerciale. În aceste condiţii, încercarea doctrinei de a elabora o definiţie a acestei instituţii se întemeiază pe dispoziţiile Codului civil în materia contractului de societate civilă.
Potrivit art. 1491 C.civ., “societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se învoiesc să puna ceva în comun, cu scop de a împarti foloasele ce ar putea deriva. În continuare, art. 1492 C.civ. prevede: “Orice societate trebuie să aibă ca obiect un ce licit şi să fie contractată spre interesul comun al părţilor. Fiecare membru al societăţii trebuie să pună ceva în comun, sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa.”
Societatea civila este definită, pornind de la aceste dispoziţii, ca fiind un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării si împărţirii beneficiilor care vor rezulta.
Contractul de societate civilă este plurilateral, cu titlu oneros, comutativ şi consensual. El cuprinde trei elemente esenţiale: obligaţia asumata de fiecare asociat de a pune în comun o valoare patrimoniala (aportul); intenţia de a desfăşura în comun o activitate ce constituie obiectul societăţii; participarea tuturor asociaţilor la realizarea şi împărţirea beneficiilor.
Societatea comerciala are aceeasi esenţă: este o grupare de persoane şi de capitaluri constituită în scop lucrativ; ia naştere printr-un contract de societate care conţine aceleaşi trei elemente esenţiale, amintite anterior.
Totuşi, între cele doua forme de societate, doctrina a remarcat existenţa unor deosebiri structurale si funcţionale:
1) Obiectul societăţii comerciale îl reprezintă efectuarea de acte de comerţ, potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990. O societate care realizează activităţi care nu sunt acte de comerţ este o societate civilă; totodată dacă operaţiunile comerciale au o importanţă redusa sau servesc numai ca mijloc de realizare a unor operaţiuni civile, societatea va fi civilă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Administratorul in Societatile Comerciale.doc