Cuprins
- CAPITOLUL I 1
- NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE 1
- Secţiunea 1 1
- Consideraţii introductive 1
- Secţiunea 1 3
- Noţiunea şi cadrul de reglementare al contractului 3
- Secţiunea 2 10
- Regimul juridic al contractului de consignaţie 10
- Secţiunea 3 11
- Natura juridică a contractului de consignaţie 11
- Secţiunea 4 12
- Caracterele juridice 12
- CAPITOLUL II 13
- CONDIŢII DE VALABILITATE ALE CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE 13
- Secţiunea 1 14
- Consimţământul părţilor 14
- Secţiunea 2 16
- Capacitatea părţilor 16
- 2.1. Capacitatea părţilor la contractele comune 16
- 2.2. Capacitatea părţilor la contractele economice interne 18
- 2.3. Capacitatea părţilor la contractele externe 19
- Secţiunea 3 20
- Obiectul contractului de consignaţie 20
- 3.1. Obiectul în contractele comune 20
- 3.2. Obiectul în contractele economice interne 23
- Secţiunea 4 25
- Cauza 25
- 4.1. Scopul imediat 27
- 4.2. Scopul mediat 27
- CAPITOLUL III 31
- EFECTELE CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE 31
- Secţiunea 1 31
- Drepturile şi obligaţiile consignatarului 31
- Secţiunea 2 43
- Drepturile şi obligaţiile consignantului 43
- Secţiunea 3 49
- Efectele executării contractului 49
- Secţiunea 4 51
- Răspunderea determinată de nerespectarea obligaţiilor 51
- CAPITOLUL IV 54
- ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE 54
- CONCLUZII 56
- BIBLIOGRAFIE 58
Extras din proiect
CAPITOLUL I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE
Secţiunea 1
Consideraţii introductive
Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere (a trage împreună). Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii.
În dreptul român, termenul de contract este echivalent cu cel de convenţie, concluzie care rezultă indubitabil din expresia folosită de legiuitor: titlul III din Codul civil este denumit „Despre contracte sau convenţii”.
În dreptul francez, termenul de contract a fost folosit iniţial pentru a desemna acordul de voinţă creator de obligaţii numai în cazurile expres arătate de legiuitor într-una din următoarele forme: verbală, scrisă sau remiterea obiectului contractului. Numai patru categorii de contracte au fost numite consensuale: vânzarea, închirierea, mandatul şi societatea.
Relativitatea conţinutului noţiunii de contract rezultă din definiţia dată de legiuitor. De exemplu, în raporturile precontractuale este greu de stabilit unde se termină aceste raporturi şi unde încep relaţiile contractuale. Adesea conţinutul contractului este fixat de legiuitor, părţile contractante exprimându-şi doar dorinţa de a li se aplica dispoziţiile legale (contracte de adeziune).
Jurisprudenţa franceză nu tratează în toate situaţiile convenţia de asistenţă ca un contract, fiind astfel la limita quasicontractului şi delictului.
Dreptul englez prezintă contractul ca o afacere şi rareori ca acord de voinţă care să se bazeze pe încredere.
În dreptul american contemporan, contractul este privit ca un instrument de schimburi economice, distingându-se două varietăţi:
- contractul clasic, care presupune negocieri prealabile, efectele sale fiind instantanee (de exemplu, cumpărarea unui produs de consumaţie);
- contractul relaţional, care are o mare importanţă economică şi socială, încheierea sa fiind precedată de lungi tratative şi negocieri vizând un număr considerabil de persoane, fiind renegociabil.
Din analiza comparată rezultă că orice contract este o convenţie şi nu un act unilateral, care are ca obiect crearea de obligaţii. Dacă orice contract este o convenţie, nu orice convenţie este un contract: de exemplu, unele convenţii prin care se transmit ori se sting drepturi şi obligaţii (cesiunea de creanţă şi remiterea de datorie). Trebuie să se facă deosebirea între contracte şi simplele acte de complezenţă, de curtoazie care nu produc efecte juridice, deşi sunt exteriorizate sub forma contractelor (de exemplu, invitaţia făcută de o persoană, acceptată de cel căruia i se adresează de a viziona împreună un spectacol, ori sfatul medical dat de un medic unui amic etc.).
De asemenea, există unele contracte care, deşi nu sunt obligatorii totuşi nu sunt lipsite de toate efectele juridice, fie pe motivul că seamănă cu un contract (angajamente de onoare, gentleman’s agreements, în dreptul internaţional public), fie că prezintă un acord de principiu între părţi, urmând a se purta tratative, negocieri legate de conţinut.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contractul de Consignatie.doc