Contractul de Know-How

Capitolul 1 - TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

Descoperirile ştiinţei şi tehnologiei moderne trebuie să fie considerate ca un bun comun al întregii umanităţi, toate popoarele putând să beneficieze de acestea, însă tinerele state suverane, cu greu ieşite de sub condiţiile de dominaţie şi exploatare în care au fost menţinute de către ţări în curs de dezvoltare, au fost ţinute departe de progresele ştiinţei şi tehnicii.

Posibilitatea de a beneficia de cuceririle ştiinţei şi tehnicii reprezintă o condiţie a progresului multilateral al fiecărei ţări slab dezvoltate, a valorificării resurselor în folosul tuturor, a realizării unor schimbări economice internaţionale eficiente şi reciproc avantajoase. Mijlocul cel mai important în vederea realizării acestui obiectiv este realizarea unui larg transfer de tehnologie modernă, asigurarea asistenţei tehnice în toate domeniile de dezvoltare, precum şi promovarea şi stimularea cercetării ştiinţifice în ţările în curs de dezvoltare .

Atât transferul de tehnologie, cât şi asistenţa tehnică şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice naţionale se realizează şi se dezvoltă într-un cadru juridic de principii şi norme care aparţin, în special, dreptului de proprietate industrială .

Pentru crearea cadrului juridic internaţional necesar acestui transfer, programul de acţiune a stabilit o serie de obiective, printre care, pe primul plan, figurează elaborarea unui cod internaţional de conduită pentru transferul de tehnologie în funcţie de necesităţile şi condiţiile predominante, în ţările în curs de dezvoltare.

Alte principii generale conţinute în programul de acţiune sunt: acordarea de acces în condiţii îmbunătăţite la tehnologia modernă şi adaptarea acestor tehnologii la condiţiile economice, sociale şi ecologice specifice, precum şi la diferitele trepte de dezvoltare a ţărilor respective, extinderea în mod simţitor a asistenţei date de ţările dezvoltate ţărilor în curs de dezvoltare în privinţa programelor de cercetare şi dezvoltare şi în crearea unei tehnologii autohtone adecvate; adaptarea practicii comerciale care reglementează transferul de tehnologie la cerinţele ţărilor în curs de dezvoltare şi implicarea oricărui abuz din partea furnizorului.

Organisme cum ar fi CNUCED (Conférence des Nations Unies sur le Commerce et le Développement), ONUDI (L'Organisation des Nations Unies pour le Développement Industrielle) sau OMPI (L'Organisation Mondiale de la Propriété Intellectuelle) au publicat numeroase lucrări cu privire la contractul de transfer de tehnologie în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare. La fel, Naţiunile Unite asigură prestaţii de informare în materie, la care întreprinderile pot avea acces prin intermedierea guvernelor lor .

Redactarea unui contract de transfer de tehnologie trebuie să fie în special îngrijită. În primul rând, trebuie să se ţină cont de legislaţiile în vigoare în ţările exportatoare, respectiv importatoare de tehnologie. Analiza textelor este absolut necesară putând fi considerată ca de aplicare imediată .

În cursul negocierilor precontractuale, revelarea anumitor elemente ale cunoştinţelor care vor fi transferate este inevitabilă. Drept urmare, este obligatoriu să se întocmească un contract preliminar care să garanteze secretul asupra acestor dezvăluiri şi interdicţia de a le folosi în cazul eşuării negocierilor, care să conţină clauze penale de o valoare ridicată.

Contractul va trebui să conţină clauze foarte clare şi variate, având fiecare o importanţă deosebită. Vor trebui să fie prevăzute modalităţi precise pentru fiecare operaţie în parte: comunicarea documentelor, formarea profesională, comunicarea know-how-ului, licenţelor de brevete, etc.

În sfârşit, obligaţiile fiecărei părţi vor trebui să fie precise, în special, cu privire la beneficiarul transferului, obligaţia păstrării secretului, comunicarea modificărilor aduse tehnologiei şi interdicţia exportului cunoştinţelor .

Controlul acestor obligaţii nu este întotdeauna uşor de realizat, şi, ca urmare, cea mai bună protecţie va fi avansul tehnologic, ceea ce împinge la o accelerare conceptuală şi la avans împotriva deprecierii produselor şi tehnicilor.

În cadrul schimburilor economice internaţionale, un loc important îl ocupă comerţul cu inteligenţă umană. Elementul esenţial în această formă de comerţ este transferul sau schimbul de tehnologie .

Aportul de tehnologie, de know-how, de mărci, brevete constituie fapta unei singure părţi şi sunt renumerate de cealaltă parte. Aşadar, ele nu sunt efectuate pe riscul fiecărei părţi, iar contraprestaţia lor nu este reuşita proiectului comun, ci vărsarea remuneraţiei. Deci, părţile au interese diferite, deşi ele sunt convergente.

Transferul de tehnologie este comunicarea în schimbul unei remuneraţii a oricăror cunoştinţe tehnice încă inaccesibile publicului şi nebrevetate .