Contractul de Leasing, Report și Factoring

CAPITOLUL I

Introducere în studiul dreptului

1.1.Organizarea ştiinţelor juridice în sistemul ştiinţelor

Relaţiile în care intră oamenii sunt constituite în sistem şi anume , în ceea ce literatura filozofică denumeste ca fiind sistemul social-global.

Existenţa materială şi spirituală a omului, viaţa socială însăsi nu pot fi concepute decât în contextul unui şir infinit şi neîntrerupt de natură variată , în funcţie de planurile şi laturile vieţii în care se înscriu.

Privite în unitatea şi în diversitatea lor , relaţiile în care intră oamenii asigură atât conţinutul cât şi legăturile între structurile (componentele) unui întreg cu fizionomie proprie-sistemul unitar al vieţii sociale al unei etape istorice-sistem care se alcatuieşte din subsisteme precum: relaţiile dintre om şi natură, relaţiile de producţie, relaţiile bazate pe raporturile de familie, de comunitate, de categorie socio-profesională, sau în legatură cu aceste raporturi şi, în sfârşit sistemul instituţional.

La rândul lor aceste subsisteme , potrivit teoriei sistematice, sunt considerate sisteme în raport cu propriile lor componente.

Cadrul relaţional se înfaptuieşte pe diferite planuri. Relaţiile în care intră oamenii intervin şi se pot desfăsura potrivit unor reguli cu vonţinut corespunzator. Cele mai importante reguli din aceste domenii sunt în cocncordanţă cu interesele generale şi fundamentale ale statului, motiv pentru care sunt preluate de drept , şi bineînteles,analizate de ştiinţa dreptului şi sunt transformate în norme juridice prin adăugarea elementului punitiv. Acest element constituie trăsătura definitorie şi distinctivă prin care regulie de drept se deosebesc şi individualizeazã faţă de regulile din celelalte domenii.

Ca şi dreptul, ştiinţa în general extrage din toate componentele sistemului social-global, pentru o mai profundă analiză, spre a ajunge la anumite concluzii, idei,concepte,categorii, principii.

Astfel considerată, ştiinţa este considerată un sistem cu subsistemele precizate şi anume : subsistemul ştiinţelor naturii, subsistemul ştiinţelor despre societate şi subsistemul ştiinţelor despre gândire.

Fiecare din aceste subsisteme pot fi considerate ca sistem în raport de propriile lor componente.

Astfel, subsistemul ştiinţelor sociale poate fi considerat sistem in raport cu componentele sale: ştiinţele de tip monotetic, ştiinţele istorice,ştiinţele juridice împreuna cu cele ce se referă la aspectele normative ale acţiunii umane cercetarea epistemologică a ştiinţei.

Ştiinţele juridice, subsisteme al ştiinţelor sociale, pot fi considerate sistem în raport cu componentele sale: ştiinţele juridice, ştiinţele de ramură, ştiinţele ajutătoare şi teoria generala a dreptului.

Organizarea ştiinţelor juridice într-un sistem clădit pe componentele precizate mai sus este sustţinut de urmaătoarele argumente:

-dreptul însuşi este un sistem complex alcătuit dintr-un ansamblu de norme juridice care intervin în toate domeniile vieţii economico-sociale,politice şi de altă natură;

-ştiinţa dreptului analizează normele juridice din aceste diverse domenii în stânsă legătură cu relaţiile sociale care le guvernează;

-complexitatea fenomenului social-juridic obliga la cercetări în domenii multiple şi variate dar şi cu privire la punerea în valoare a laturilor corelate ale acestui fenomen;

-organizarea în sistem a ştiintelor juridice se impune şi datorită nevoii studierii dreptului din perspectivă istorică, precum şi pentru necesitatea calrificării perspectivei reglementărilor juridice.

1.2.Stiinţele juridice istorice

Stiinţele juridice istorice abordează fenomenul juridic din doua perspective:

-studierea istoriei dreptului dintr-o anumită ţară (ex. Istoria dreptului românesc)

-cercetarea dezvoltării în plan general a fenomenului juridic din care se ocupă istoria generala a dreptului;

În acelaşi timp prin intermediul ştiinţelor juridice poate fi observată apariţia, devenirea şi dispariţia unor forme de drept.