Creanțele Fiscale

Cap 1. Prezentarea creanţelor fiscale

1.1 Definiţie

Creanţele fiscale reprezintă drepturile patrimoniale ce rezulă din raporturile de drept material fiscal constând în:

- creanţe fiscale principale: dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea TVA , dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat

- creanţe fiscale accesorii: dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere

Obligaţiile fiscale ce rezultă din raporturile de drept material fiscal constau în:

- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau , după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- obligatia de a plăti, la termenele legale, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat

- obligatia de a plati dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat

- obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă

- orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale

Dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le generează.

1.2 Titlul de creanţă fiscală

Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

- înregistrarea fiscală;

- declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

- soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte sume datorate bugetelor publice (ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale) se pot stabili, fie prin declaraţie fiscală întocmită şi depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul fiscal.

a)Declaraţia fiscală este documentul care se depune, în mod obligatoriu, la organele fiscale, de către persoanele stabilite prin lege şi care conţine, în principiu, o declarare a obligaţiilor fiscale ori a bunurilor sau veniturilor din a căror deţinere decurg obligaţii fiscale, ale subiectului de la care emană declaraţia.