Procedura Reorganizării Judiciare

Procedura de reorganizare judiciară

Noţiune

Procedura de reorganizare este definită ca fiind procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, capabil de a-şi redresa afacerea în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Pentru a se ajunge la procedura reorganizării judiciare este necesar ca debitorul să se afle în stare de insolvenţă.

Insolvenţa, defineşte un dezechilibru al patrimoniului debitorului, caracterizat prin prezenţa unui pasiv patrimonial care depăşeşte activul, situaţie care are drept consecinţă imposibilitatea, pentru creditorii acestuia, de a obţine acoperirea integrala a creanţelor lor scadente, pe calea executarii silite.

Mai mult decât atât, insolvenţa reprezintă o insuficienţă a lichiditaţilor, o absenţa a fondurilor băneşti necesare plăţi obligaţiilor scadente şi nu presupune în mod necesar ca activul patrimonial să fie inferior pasivului. Ea poate interveni chiar şi atunci când activul este superior pasivului, dar când debitorul nu poate să mobilizeze într-un ritm satisfăcător resursele financiare necesare acoperirii la scadenţă a datoriilor sale comerciale.

Consecinţa imediată a insolvenţei o reprezintă încetarea plaţilor în contul datoriilor scadente; constatarea insolvenţei unui comerciant debitor îndreptăţind pe creditorii acestuia să declanşeze împotriva acestuia procedura falimentului. În plus, insolvenţa poate fi dedusă nu numai din încetarea plăţilor, ci şi din anumite manifestări ale debitorului: mărturisirea, fuga, continuarea plăţilor cu mijloace obţinute în mod fraudulos. Nu va putea fi considerată stare de insolvenţă şi pe cale de consecinţă nu se vor aplica regulile care guvernează procedura reorganizării judiciare şi falimentului împrejurarea în care debitorul refuză, justificat sau nu, să onoreze debitele rezultate din raporturi contractuale sau obligaţii bugetare.

În urma declanşării procedurii de insolvenţă, acceptată de catre instantă, debitorul are două opţiuni: reorganizarea judiciară sau lichidarea. Procedura reorganizării judiciare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare.

Aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activităţii debitorului şi implementarea măsurilor stabilite prin plan. În acest sens, activitatea debitorului trebuie reorganizată în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate trebuie modificate astfel cum este prevăzut în plan; de asemenea, debitorul trebuie să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan (măsuri organizatorice, economice, financiare, juridice).

Procedura Reorganizarii în Legislatia Română

Spre deosebire de legislatia altor state, legislatia româna nu reglementează decât procedura reorganizării pe cale judiciară, fapt care nu înlatură totuşi posibilitatea unei reorganizări convenţionale. Aceasta modalitate de reorganizare presupune în practică negocieri purtate de debitor cu principalii creditori în vederea reeşalonarii plăţii creanţelor, însă într-o asemenea procedură debitorul nu dispune de nicio măsură de protecţie legală. În consecinţă, dacă negocierile nu sunt încununate de succes, sau dacă situaţia economica a debitorului continuă să se deterioreze, într-un final se va deschide procedura insolvenţei prevăzută de Legea Insolventei, fie de catre debitor, fie de catre oricare dintre creditorii sai.

Procedura reorganizării judiciare se declanşează prin cererea de intrare în insolvenţă pe care debitorul aflat în insolvenţă sau într-o stare iminenta de insolvenţă o înainteaza tribunalului. La această cerere societatea trebuie să anexeze în mod obligatoriu o serie de acte, printre care se numară şi declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura de reorganizare. Formularea cererii şi anexarea actelor solicitate trebuie efectuată cu multă atenţie deoarece în cazul în care nu sunt depuse toate actele cerute de Legea Insolvenţei sau actele depuse sunt incomplete, judecatorul-sindic va dispune intrarea debitorului în procedura simplificată a falimentului, chiar dacă acesta şi-a manifestat intenţia de a intra in procedura de reorganizare.

Pe langă debitor, procedura insolvenţei poate fi declanşata de orice creditor care îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea Insolvenţei prin introducerea unei asemenea cereri la tribunal. Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se vor conexa la cererea formulată de debitor.

Dupa introducerea cererii şi verificarea documentelor depuse de debitor, în cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul-sindic va dispune deschiderea procedurii generale. Prin această decizie de deschidere a procedurii, judecătoru-sindic va numi şi un administrator judiciar şi va stabili de asemenea ridicarea integrală sau parţială a dreptului de administrare a debitorului şi întinderea atribuţiilor administratorului judiciar.