Abuzul în Serviciu

INTRODUCERE

Faptul că fenomenul abuzul a existat din cele mai vechi timpuri, constituind până în prezent unul dintre cele mai grave şi mai răspândite comportamente ale unor persoane cu funcţii de răspundere, este o afirmaţie ce nu suscită îndoială.

Fenomen social, abuzul este inamicul deosebit de periculos al vieţii sociale civilizate, organizate statal, a ordinii de drept, a democraţiei, putând determina dispariţia acestora.

Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte puternic al fenomenului abuzului asupra democraţiei statului, echităţii sociale, a justiţiei şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Modalităţile de atribuire, conform legislaţiei în vigoare, înconjoară o arie largă de aspecte privind achiziţiile publice. Ele se aplică în funcţie de situaţia efectivă creată de activul care face obiectul procedurii de atribuire, de cerinţele contractantului pe de o parte şi posibilităţile financiare ale acestuia pe de altă parte, fireşte de ofertanţi şi alţi factori de influentă.

Lucrarea de faţă constituie o încercare de a aborda problema abuzului şi a formelor lui sub aspectul teoretic al dreptului penal cu implicaţie în achiziţiile publice şi, implicit în licitaţii.

Deoarece criminologia este o ştiinţă complexă de studiu, lucrarea conţine referiri la aspectul normativ – juridic, social şi istoric al subiectului, precum şi analize comparative ale legislaţiei altor state şi studiul expertizei pozitive acumulate de alte state în contracararea acestui fenomen.

Se propune prin prezenta lucrare îmbunătăţirea cadrului normativ existent, pentru a determina aplicarea eficientă a normelor de drept în practică nu doar la nivel teoretic, a elimina textele cu interpretare ambiguă şi cu posibilităţi de eludare a legii şi de evitare a răspunderii. Necesită de asemenea adoptarea unui şir de măsuri spre perfecţionarea aparatului public, spre ridicarea responsabilităţii funcţionarilor, publicitatea în activitatea factorilor de decizie şi transparenţa activităţii lor, informarea largă a societăţii civile despre modul de rezolvare a intereselor ei, precum şi controlul eficient din partea organelor de control competente, mass – media şi societăţii civile, asupra aparatului public.

Astfel s-a obţinut o lucrare ce reflectă pe larg fenomenul abuzului, prin prisma achiziţiilor publice prin licitaţii, a evenimentelor petrecute, cât şi a viziunii proprii asupra fenomenului în cauză.

Este o abordare teoretică a fenomenului abuzului cu referiri la sistemul militar, la licitaţiile ce se desfăşoară în acest sector. De menţionat că atât timp, cât acest fenomen va fi abordat doar teoretic, dar nu şi practic, cât timp societatea îl va tolera, acesta va dăinui în stat. Depinde de fiecare dintre noi în parte în ce fel de societate existăm, cine ne conduce şi cum vom trăi în viitor.

CAPITOLUL I

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNII

1.1. Sistematizarea infracţiunilor

Autorii Codului penal de la 1969, prin folosirea consecventă a criteriului adoptat de sistematizare a părţii speciale a Codului penal au cuprins în Titlul VI al părţii speciale infracţiunile care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Caracteristic infracţiunilor incluse în conţinutul acestui titlu este faptul că prin săvârşirea lor se vatămă relaţii sociale de aceeaşi natură şi anume relaţiile care se constituie şi se dezvoltă în jurul unor valori importante pentru societate cum sunt: buna desfăşurare a activităţii unităţilor publice sau de interes public, înfăptuirea justiţiei, siguranţa circulaţiei pe căile ferate, regimul stabilit pentru anumite activităţi reglementate de lege.

Acest element comune şi fundamental uneşte toate aceste numeroase şi variate infracţiuni justificând tratarea lor unitară în cadrul aceluiaşi titlu al părţii speciale.