Acțiunea în tăgada paternității

1. Notiunea - tagada paternitatii

Spre deosebire de stabilirea filiatiei fata de mama care se face dupa aceleasi reguli, indiferent dupa cum copilul este nascut din casatorie sau din afara casatoriei, stabilirea filiatiei fata de tata este reglementata diferit de catre Codul Familiei.

Tagada de paternitate desemneaza actiunea prin care sotul femeii casatorite care a nascut un copil urmareste sa rastoarne in justitie prezumtia de paternitate care ope¬reaza impotriva sa. (art.54 - 55 Codul familiei). A tagadui paternitatea inseamna a inlatura prezumtia de paternitate, pe cale judecatoreasca, a copiilor din casatorie.

Aceasta actiune se inscrie in categoria actiunilor contestatare de stat, deoarece in cazul judecarii se urmareste sa se stabileasca faptul ca sotul nu este tatal copilului din casatorie, cu alte cuvinte, ca nu exista raportul de filiatie intre tatal prezumat de lege si copilul din casatorie.

In conformitate cu prevederile art. 54 Codul Familiei, paternitatea poate fi tagaduita, „daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului”. Aceasta presupune din partea sotului mamei dovada imposibilitatii ca el sa fie tatal copilului.Imposibilitatea trebuie sa rezulte din imprejurari neechivoce, stabilite prin probe convingatoare, inclusiv, prin probe stiintifice, de natira sa formeze convingerea neindoielnica ca, intr-adevar, este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.

In literatura de specialitate, ca si in practica judecatoreasca, s-a considerat ca art. 54 alin. 1 din Codul Familiei isi gaseste aplicarea ori de cate ori este imposibil ca sotul mamei sa fie deja tatal copilului. Astfel de situatii se pot ivi atunci cand mama copilului era deja insarcinata cand a cunoscut pe viitorul ei sot ori copilul care s-a nascut este de o alta rasa decat cea a sotilor. Cele mai frecvente cazuri care se intalnesc in practica, in care se pune problema tagaduirii paternitatii, se refera la imposibilitatea sotilor de a fi avut relatii intime in timpul legal al conceptiei copilului, imposibilitatea determinata de imprejurarea ca sotii au fost despartiti fizic unul de celalalt, urmare a faptului ca unul din soti a fost in strainatate, in inchisoare sau declarat disparut etc. Imposibilitatea sotilor de a fi avut relatii intime se pot datora si sotului care s-a aflat in perioada timpului legal al conceptiei in imposibilitatea biologica de a procrea, ca urmare a unui accident, unei boli sau interventii chirurgicale.

Despartirea in fapt, ca si imprejurarea ca sotia a avut relatii intime si cu alti barbati constituie numai un indiciu care, completat cu alte probe si cu expertiza medico-legala, poate duce la formarea convingerii intime a judecatorilor cu privire la temeinicia actiunii.

Recunoasterea mamei copilului a relatiilor ei extraconjugale cu un alt barbat in timpul legal al conceptiei si chiar al faptului ca sotul ei nu este tatal copilului nu este suficienta pentru admiterea actiunii in tagaduirea paternitatii. Pentru ca recunoasterea mamei sa fie producatoare de efecte juridice, adica sa poata duce la rasturnarea prezumtiei de paternitate prin admiterea actiunii in tagaduire a paternitatii trebuie completata cu alte mijloace de proba si expertiza medico-judiciara din care sa rezulte cu certitudine ca sotul mamei nu este tatal copilului. Sotul mamei nu poate fi lipsit de dreptul de a formula actiunea in tagaduirea paternitatii copilului nascut de sotia sa chiar daca acesta a declarat nasterea copilului in serviciul de stare civila.