Administrația Publică și Serviciul Public

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

Datorită faptului că administraţia publică – ca activitate – se realizează printr-o multitudine de forme care grupează categorii întregi de oameni (personalul) , sistemul administraţiei publice este un sistem de organizare socială bazat pe relaţii care există între aceşti oameni ce realizează o activitate specifică.

Acest sistem de organizare socială, există şi funcţionează în cadrul unui macrosistem de organizare socială a societăţii globale, considerată la nivel naţional sau la nivelul unor unităţi teritorial-administrative, iar în cadrul acestui sistem macrosocial există şi funcţionează diferite alte forme de organizare în afara sistemului administraţiei publice, constituind, pentru acesta din urmă, mediul social în care există şi funcţionează.

Raporturile sociale în cadrul administraţiei publice şi între acest sistem şi societatea globală, dau dimensiuni sociologice specifice administraţiei publice, astfel încât trebuie luate în considerare raporturile care există între sistemul administraţiei publice şi societatea globală, urmărindu-se determinările şi influenţele societăţii globale ca mediu social asupra sistemului administraţiei publice şi rolul pe care acest sistem îl are în evoluţia societăţii globale.

Între societatea globală cu structurile şi stratificările ei şi sistemul administraţiei publice, există legături care se exprimă în ceea ce sociologii denumesc socialitatea şi sociabilitatea administrativă.

Socialitatea sistemului administraţiei publice arată trăsăturile care particularizează un anumit tip de administraţie publică în raport cu mediul social în care este organizat şi funcţionează respectivul sistem administrativ, construcţia acestuia fiind strâns legată de particularităţile grupărilor sociale în teritoriul statului, în legătură cu mediul geografic, îndeletnicirile economice, tradiţiile cultural-artistice.

Societatea administrativă indică dacă şi în ce măsură sistemul administraţiei publice este penetrabil de mediul social, şi în funcţie de acesta, dacă este sau nu compatibil cu societatea globală. Raportul de incompatibilitate dintre sistemul administraţiei publice şi societate derivă din neadaptarea administraţiei la cerinţele mediului social. Compatibilitatea între sistemul administraţiei publice şi societate este asigurată şi de felul în care acest sistem reuşeşte să-şi autoregleze structurile şi acţiunile în raport cu nevoile societăţii, impunându-se o cunoaştere amănunţită a necesităţilor sistemului social global.

1.1. Noţiunea de administraţie publică

Termenul de administraţie derivă de la latinescul “minister” care s-a format din rădăcina mirius-minor în raport cu magister, care arată o stare superioară, ce îl desemnează pe stăpân, căruia i se subordonează servitorul.

Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul “a administra” explicaţia : a conduce, a cârmui, iar pentru “administraţie”–totalitatea autorităţilor administrative existente în stat, secţie sau serviciu, care se ocupă de probleme administrative ale unei instituţii sau agent economic.

În limbajul curent termenul de “administraţie” este utilizat în mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social culturale; un compartiment (direcţie, secţie; sector; serviciu; birou) din unităţile direct productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate direct productivă.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie, preocupările teoretice s-au axat în principal pe clarificare a noţiunii de administraţie publică, luată ca formă de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorită importanţei pe care o reprezintă cunoaşterea exactă a acestei activităţi în intimitate; a modului în care trebuie să fie organizată realizarea ei în practică, moment esenţial de care depinde în mare măsură înfăptuirea rolului statului în organizarea şi conducerea societăţii