Adunarea Generală

INTRODUCERE

Societăţile comerciale deţin un rol esenţial în dezvoltarea oricărei economii, acestea generând în mare măsură o parte din produsul intern brut, atât în domeniul comerţului, cât şi în industrie sau servicii. Societăţile se caracterizează prin dinamism, flexibilitate şi inovare fiind capabile să se adapteze schimbărilor ce intervin în economie, să sesizeze cu rapiditate tendinţele pieţei şi să fie promotori ai schimbării.

Activitatea oricărei societăţi este orientată spre obţinerea de profit şi maximizarea valorii pentru investitori. Atingerea acestui obiectiv nu este un lucru facil, conducerea societăţii trebuind să aibă în vedere incertitudinea generată de faptul că mediul economic este caracterizat de o permanentă schimbare, activitatea economică având o evoluţie fluctuantă în timp.

Succesul în afaceri al unei societăţi comerciale, indiferent de forma sa, depinde în mare măsură şi de politica de finanţare pe care o adoptă. De aici apare necesitatea identificării acelor surse de finanţare care să asigure profitul aşteptat şi maximizarea valorii societăţii.

Temă pe care am dezvoltat-o în cadrul acestei lucrări, intitulată ”Adunarea generală”, ne-a permis să abordăm cele două forme ale adunării generale (adunarea generală ordinara şi adunarea generală extraordinară). De asemenea, am prezentat cum se efectuează convocarea adunării generale, care este conţinut acesteia şi cum se comunica. Totodată, am analizat şedinţa adunării, cum se desfăşoară aceasta, care este procedura ei şi cum se votează în cadrul adunării generale, care sunt persoanele care au drept de vot şi cum este exercitat acesta. În ceea ce priveşte hotărârile adunării, acestea au necesitat atenţie deosebită deoarece constituie un act important ce emană de la adunarea generală.

Sintetizând cele analizate pe parcursul acestei lucrări, adunarea generală a societăţilor comerciale ne-a permis să formulăm concluzii şi consideraţii personale asupra modalităţilor de desfăşurarea care se realizează în cadrul unei societăţi comerciale pe care le-am inclus la finalul acestei lucrări, în „Concluzii”.

ADUNAREA GENERALĂ

Aşa cum am arătat, ca orice persoană juridică, societatea comercială nu are o existenţă organică şi, deci, nici o voinţă naturală. Ca atare, voinţa societăţii se manifestă prin organele sale.

Voinţa socială se formează în organul de deliberare, care este adunarea generală a asociaţilor, respectiv a acţionarilor. Adunarea generală este un organ colectiv format din totalitatea asociaţilor.

Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie al societăţii, fiind formată din totalitatea asociaţilor societăţii. Aceasta decide în principalele probleme ale societăţii, precum: alegerea organelor de conducere şi administrare, desemnarea cenzorilor sau, după caz, auditorii societăţilor, modificarea societăţilor comerciale, etc.

Voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv (de gestiune), care est administratorul său administratorii societăţii.

Controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau, în anumite cazuri, de un organ specializat – cenzorii societăţii.

De remarcat că organele societăţii apar de cele mai multe ori mai puţin conturate, în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale. În cazul societăţii pe acţiuni, care este forma cea mai evoluată, există toate cele trei organe: adunarea generală a acţionarilor, administratorii şi, în anumite cazuri, consiliul de administraţie, precum şi cenzorii societăţii. În cazul societăţii cu răspundere limitată, organele societăţii sunt aceleaşi, ca şi în cazul societăţii pe acţiuni, dar cu unele particularităţi.

Trebuie arătat că pentru fiecare formă juridică de societate comercială, legea stabileşte care sunt organele societăţii şi condiţiile de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile lor.

Astfel, la constituirea societăţii, asociaţii nu vor putea să convină asupra altor organe ale societăţii decât cele prevăzute de lege pentru forma juridică de societate aleasă.

Tot astfel, deoarece organele societăţii au atribuţii diferite şi, în consecinţă, puteri specifice, asociaţii nu vor putea să confere unui organ anumite atribuţii, cu încălcarea separaţiei atribuţiilor consacrate de lege.