Analiza Infracțiunilor de Trafic de Persoane Adulte și Traficul de Minori

Capitolul I

Consideratii introductive

Traficul de persoane constitue un fenomen ale cÎrui dimensiuni înregistreazÎ o crestere alarmanta. El nu constitue un fenomen episodic, afectând un numar redus de persoane, ci un fenomen cu profunde implicatii de ordin social si economic, favorizat de globalizare si utilizarea tehnologiilor moderne, care afecteaza atât statele membre ale Uniunii Europene, cât si statele candidate. România si-a adaptat legislatia nationala la cea internationala în dorinta de a se alinia eforturilor comune ale altor state de combatere a traficului de persoane.

Adaptarea legislatiei nationale a presupus însa un întreg pachet legislativ, care a intrat în vigoare în perioada 2001-2005, oferind posibilitatea organelor de aplicare a legii sa actioneze în scopul diminuarii fenomenului si aliniind România la standarde internationale în domeniu.

Proiectul Planului National de Actiune pentru combaterea traficului de persoane (aprobat prin H.G. nr.1216/2001) a fost elaborat la initiativa Ministerului de Interne, Ministerului Afacerilor Externe si Ministerul Justitiei de catre specialisti din cadrul acestor ministere în colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Muncii si Solidaritatii sociale, Ministerul Tineretului, Ministerul Culturii. Planul stabilea obiective concrete pe trei directii strategice de actiune, respectiv: prevenire, urmarirea în justitie a traficantilor si protectia victimelor traficului de persoane, fiind în concordanta cu recomandarile reprezentantilor Pactului de Stabilitate pentru sud-estul Europei.

Preocuparile privind îmbunatatirea situatiei victimelor oricarui tip de infractiuni au rezultat din adoptarea Legii 211/2004, privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor, act normativ care are în vedere consilierea psihologica gratuita acordata la cerere, asistenta juridica gratuita si nu în ultimul rând acordarea unor compensatii financiare dintr-un fond al statului special constituit în acest sens.

Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii este structura specializata din subordinea Inspectoratului General al Politiei Române care are atributiuni în ceea ce priveste prevenirea criminalitatii în general si prevenirea traficului de persoane, în special (inclusiv de minori).

Tocmai datorita preocuparilor pe care le-a avut în domeniul traficului de persoane în structura institutului a fost înfiintat Oficiul National de prevenire a traficului de persoane si de monitorizare a protectiei victimelor traficului în luna septembrie a anului 2004.

Prin înfiintarea Oficiului s-a avut în vedere crearea unei structuri care sa urmareasca îndeplinirea obiectivelor prevazute în Planul National de Actiune privind prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane si sa colaboreze cu institutiile abilitate în realizarea acestora, sa monitorizeze activitatea de protectie a victimelor traficului si nu în ultimul rând sa efectueze demersurile necesare privind înfiintarea unei agentii nationale antitrafic.Trafic de persoane. Trafic de minori. Proxenetism. Încadrare juridica.

În acest context, se impune formularea unor politici coerente pentru prevenire si combaterea traficului de fiinte umane, proces care întâmpinÎ însÎ o serie de dificultati rezultate în primul rând, din necunoasterea dimensiunilor reale ale fenomenului, datorata mobilitÎtii foarte mari, intensei circulatii peste frontiere a persoanelor si bunurilor iar în al doilea rând, din obscuritatea fenomenului, asiguratÎ de mentinerea manifestÎrilor sale în contextul unor activitÎti aparent legale.

În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului, România fiind citata ca tara de origine si de tranzit pentru marile retele de trafic de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar si din tarile vecine ca Ucraina, Moldova sau Belarus, cu destinatia în tarile din fosta Iugoslavie (cu accent pe regiunea Kosovo), precum si Turcia, Grecia sau statele din Europa Occidentala .