Aspecte privind avortul în legislația Republicii Moldova și România. puncte de interferență

INTRODUCERE

Secolul al XX-lea a fost marcat de constientizarea faptului ca femeia-mama si copilul sunt subiecte ce necesita protectie si ocrotire speciala, producând o revolutie în acordarea drepturilor acestora de la unele reglementari nationale la reglementari pe plan international – remediu întârziat la abuzurile flagrante si persistente asupra copilului si femeii. În acest sens, legislatia internationala porneste de la recunoasterea copilului si a femeii ca subiecte de drept, si în aceasta calitate, a posibilitatii lor de a se bucura de toate drepturile civile, politice, culturale, economice, sociale etc.

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Asigurarea dreptului la viaţă, ca condiţie indispensabilă a existenţei fiinţei umane şi, prin aceasta, a întregii comunităţi, constituie o preocupare constantă atât a normelor de drept internaţional, cât şi a celor naţionale.

Dreptul la viaţă este proclamat ca valoare universală şi consemnat în mai multe acte legislative internaţionale la care Republica Moldova este parte: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului etc.

În contextul promovării acestei valori, protejarea vieţii persoanei apare în calitate de îndatorire internaţională a statului, din care decurge obligaţia legiuitorului autohton ca actele normative naţionale să o apere cu prioritate. Un rol decisiv în apărarea vieţii omului îl are legea penală, stabilind la Capitolul II din Partea specială a CP al RM, un cadru variat şi, în acelaşi timp, ordonat de incriminări, prin care se instituie răspunderea penală pentru faptele ilicite ce le aduc Din şirul acestor fapte infracţionale face parte şi infracţiunea de avort, incriminată la art.159 CP al RM, care fixează un regim mai blând de sancţionare a faptei de privare a vieţii fătului săvârşită de către mamă în condiţiile pretinse în textul legii.

În acest sens, am considerat ca fiind actual şi oportun demersul dedicat fenomenului infracţional de avort din perspectiva dreptului penal, în vederea elucidării şi reevaluării semnelor circumstanţiale caracteristice acesteia.

Aplicarea normei de drept presupune, pe de o parte, constatarea existenţei unei infracţiuni, iar pe de altă parte, identificarea persoanei care a comis-o şi, evident, stabilirea de către instanţa de judecată a unei pedepse echitabile infractorului. Pentru realizarea acestor finalităţi proprii dreptului penal, se impune, în mod obligatoriu, intervenţia organelor de urmărire penală, abilitate cu competenţe în vederea descoperirii infracţiunii săvârşite, probării vinovăţiei făptuitorului şi remiterea cauzei spre judecare în instanţă.

Ţinând cont de specificul infracţiunii de avort, generat, în principal, de modalităţile normative şi faptice de realizare a ei, este binevenită relevarea particularităţilor investigării judiciare a infracţiunii pentru a pune la îndemâna organelor de urmărire penală un suport metodologic de instrumentare a cauzelor penale de acest gen.

Raţiunea cercetării pluridisciplinare a avortului, prin îmbinarea elementelor de natură penală, procesual penală şi criminalistice, rezidă în necesitatea fundamentării unui concept unic de încadrare juridică şi investigare judiciară a infracţiunii, în care normele dreptului material să-şi poată găsi o aplicaţiune adecvată prin intermediul celor de drept formal.

Scopul şi sarcinile tezei. Scopul imediat al prezentei lucrări îl constituie examinarea teoretico-practică a elementelor componente ale avortului în vederea evidenţierii particularităţilor de calificare juridică şi nuanţarea procedeelor de investigare judiciară a infracţiunii analizate, prin punerea în evidenţă a modelului tactico-metodologic ce urmează a fi aplicat de către organele judiciare la cercetarea faptei de avort. În calitate de scop mediat al tezei figurează relevarea imperfecţiunilor textului de lege dedicat incriminării infracţiunii de avort.

Pentru atingerea scopurilor propuse au fost trasate şi realizate următoarele sarcini:

• analiza evoluţiei istorice de incriminare a avortului în legislaţia penală autohtonă şi a altor ţări;

• nuanţarea conceptului infracţiunii de avort şi a locului incriminării acesteia în legislaţia autohtonă;

• clarificarea conceptelor de fundamentare a regimului sancţionator privilegiat al avortului;

• elucidarea şi descrierea semnelor constitutive ale infracţiunii de avort din perspectiva doctrinei dreptului penal şi a soluţiilor evocate de practica judiciară la soluţionarea cauzelor de avort;

• examinarea unor probleme controversate proprii conţinutului juridic al infracţiunii de avort, cum ar fi: momentul de începere a vieţii, noţiunea de „făt”, perioadă de timp înainte naşterii, natura şi formele stărilor de tulburare fizică sau psihică cauzate de concepţie şi problemele medicale care pot apărea, esenţa categoriei de discernământ diminuat etc.;

• evidenţierea criteriilor de delimitare a avortului de alte infracţiuni cu care se intersectează sub aspect constitutiv;

• analiza conţinutului caracteristicii criminalistice a infracţiunii de avort şi a elementelor care o compun;

• relevarea elementului probatoriu al avortului;

• determinarea situaţiilor tipice care întemeiază începerea urmăririi penale în cauzele de avort;

• evidenţierea regulilor metodologice de efectuare a acţiunilor de urmărire penale aplicabile la investigarea avortulrilor;

• caracterizarea constatărilor medico-legale, tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor judiciare dispuse la investigarea avortulrilor.

Pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor trasate, în calitate de metode de cercetare au fost folosite metoda logică (analiză şi sinteză), istorică, sistematică, juridică comparativă etc. Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislaţiei şi a practicii judiciare existente în domeniul dat.

La realizarea studiului drept punct de reper a servit legislaţia penală şi procesual penală a Republicii Moldova şi a altor state (România, Federaţia Rusă,).

Baza teoretică a investigaţiei o constituie lucrările celor mai recunoscuţi autori consacraţi în domeniu: G.Antoniu, V.Dobrinoiu, A.Boroi, I.Dobrinescu, N.Zagorodnicov etc. Dintre autorii autohtoni, lucrările cărora au stat la baza elaborării tezei pot fi menţionaţi: S.Brânză, A.Borodac, V.Cuşnir, M.Gheorghiţă, X.Ulianovschi, Gh.Ulianovschi, V.Stati, I.Dolea, S.Doraş,.V.Berliba etc.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. În ipoteza modificărilor curente de legislaţie un studiu amplu şi bine sistematizat al infracţiunii de avort s-a impus ca necesar şi obligatoriu.

Analiza minuţioasă a cuprins, pe lângă aspectul juridico-penal al infracţiunii de avort, şi o latură, nu mai puţin semnificativă, cu nuanţe vădit aplicative – investigarea judiciară a infracţiunii abordate.

Cercetarea ştiinţifică rezidă în analiza amplă şi multiaspectuală a conceptelor şi definiţiilor expuse în literatura de specialitate autohtonă şi străină, trecute prin filtrul unei analize proprii fundamentate pe practica judiciară, precum şi înaintarea unor soluţii, idei şi concepte noi, care, în viziunea autorului, sunt a apriori în ceea ce vizează realizarea justiţiei penale prin intermediul incriminării infracţiunii de avort (art.159 al RM).

Elementele de noutate ştiinţifică, obţinute în ipoteza studiului realizat, constau în următoarele:

1. Comportamentul infracţional al mamei în cazul avortului este justificat din perspective a trei concepte de fundamentare: social, medical şi mixt. Propunem ca incriminarea avortului în legislaţia penală a Republicii Moldova să fie bazată potrivit modelului mixt şi nu unilateral, în care atenuarea răspunderii penale să fie justificată atât de cauzele medicale, cât şi de cele sociale reprezentate de situaţiile de traumă psihică a subiectului legate de naştere.

2. Dreptul la viaţă apare din momentul începerii actului naşterii, înainte ca copilul să fie expulzat şi să-şi înceapă viaţa sa extrauterină.