Atribuțiile judecătorului-sindic în Procedura Falimentului

Evolutia institutiei

Procedura falimentului, fiind o procedura de lichidare ordonata a bunurilor falitului, derulata intr-o anumita succesiune si cu o finalitate prestabilita, a impus desemnarea de persoane care sa supravegheze operatiile lichidarii, pentru a conferi atat creditorilor cat si debitorului, garantia ca drepturile si interesele lor evident antagonice vor fi respectate.

In primele reglementari ale falimentului aplicabile pe teritoriul tarii noastre, cuprinse in Regulamentele organice din 1831 si in Codul de comerciu din Muntenia, iar apoi , din 1864, dupa constituirea statului unitar roman, din Condica de comerciu a Principatelor Unite Romane, inspirate din Codul comercial francez din 1807, aceasta persoana a fost un curator, o persoana particulara, bucurndu-se de o anumita respectabilitate in mediul de afaceri.Codul commercial adoptat in 1887 a incredintat aceasta sarcina unui sindic care era tot o persoana particulara, numita provizoriu pentru fiecare faliment in parte si care era numit definitiv in aceasta pozitie numai dupa ce creditorii se intalneau si decideau asupra acestei numiri.Incepand cu 1895, ca efect al modificarii Codului comercial, falimentul a fost adeministrat de un judecator-sindic, care era asimilat judecatorilor de sedinta, fiind numit in aceasta calitate prin decret regal, pe langa judecator de sedinta, el putand sa inlocuiasca pe un judecator al tribunalului numai in caz de necessitate si pe baza unei delegatii date de presedintele tribunalului sau de Ministrul de Justitie.In ultima perioada de aplicare a codului comercial , judecatorul-sindic a fost un judecator de sedinta, care primea la inceputul fiecarui mandate de judecator-sindic de la presedintele tribunalului, pastrandu-si insa atributiile de judecator de sedinta.

Modificarea Codului commercial in 1895 a impus, deci, in pozitia de judecator-sindic, un magistrate de profesie, aceasta preluand din mainile private, administrarea falimentului; s-a afirmat astfel ca judecatorul-sindic exercita un oficiu public si nu un mandate privat

Judecatorul-sindic

Judecatorul syndic indeplineste o functie publica, de interes general.Judeactorul-sindic organizeaza si conduce intreaga procedura a insolventei sub autoritatea instantelor judecatoresti.In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic actioneaza in calitatea sa de magistrate, si nu ca reprezentant al debitorului, cat si pentru creditori.

In actuala reglementare, judecatorul-sindic nu mai este desemnat de presedintele tribunalului, repartizarea cauzelor se realizeaza in conformitate cu prevederile art. 53 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara republicata, in mod aleatoriu, in system informatizat.La instantele care nu sunt dotate cu sistem informatizat, repartizarea se va face in mod aleatoriu conform regulamentului de ordine interioara al fiecarei instante.

Problema practica care apare este ca judecatorul-sindic nu mai poate fi inlocuit cu un alt judecator-sindic prin incheiere motivata asa cum prevedea art. 13 din Legea nr. 64/1995 de catre tribunal.

In aceasta situatie, norma legala care poate fi aplicata este cuprnsa in art. 52 din legea nr 304/2004, potrivit careia schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulementul de Ordine Interioara.Bineinteles ca prin rportarea la normele de drept comun judecatorul-sindic poate fi “ inlocuit” prin formularea si admiterea cererii de recuzare in conditiile art. 27 din Codul de procedura civila si solutionata conform hotararii 71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificarile ulterioare.

In indelinirea indoatoriilor sale, judecatorul-sindic va putea desemna, prin incheiere, personae de specialitate, stabilindu-le si remuneratia acestora.

Atributiile judecatorului-sindic

Art. 11 din lege reglementeaza principalele atributii ale judecatorului-sindic si anume:

- pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;

- judecarea contesta;ţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;

- desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilirea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. În vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va ţine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori şi, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine;

- confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;

- înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

- judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;

- judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 143-147;

- judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

- judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

- admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;

- soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;

- soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;

- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;

- pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.;