Atribuțiile președintelui României în raporturile cu guvernul

CAPITOLUL I

Rolul şi clasificarea atribuţiilor Preşedintelui României

Secţiunea I

Rolul Preşedintelui României

In conformitate cu art.1, aliniatul 2, din Constituţia României, forma de guvernământ a statului roman este Republica. în cadrul Republicii funcţia de Şef al Statului o deţine Preşedintele Republicii.

Locul şi rolul Preşedintelui României este determinat de complexele împuternicirii prevăzute de Constituţia României dar şi de legi elaborate pe baza ei.

Atribuţiile Preşedintelui României trebuie abordate prioritar, în lumina principiului separaţiei şi colaborării puterilor de stat, necesitate ce rezulta din consultarea textelor constituţionale ce le reglementează întradevăr fie şi sumară a lor, ne scoate în evidenta faptul ca cele mai multe sunt exercitate prin colaborare cu alte autorităţi statale. în acest caz atribuţiile Preşedintelui României ne apar ca rod al efortului comun a doua sau trei autorităţi în realizarea funcţiilor statului.

Raţiunea colaborării dintre Preşedintele României, Guvern şi Parlament în realizarea unor atribuţii prezidenţiale şi indirect a unor funcţii ale statului, trebuie căutată în primul rând în importanta creării de relaţii sociale în care acestea intervin, relaţii vitale, de coordonarea cărora depind intr-un fel sau altul toate celelalte. în al doilea rând, colaborarea poate apare ca o exigenta a unor principii de natura politica, dar şi de natura etica. Daca atribuţiile Preşedintelui trebuie abordate procedural în lumina colaborării autorităţii publice, în realizarea celor mai importante sarcini.

Art. 80 din Constituţie, defineşte rolul Preşedintelui României în sistemul constituţional Roman prin folosirea unor termeni specifici şi anume: de reprezentare a statului, de garant al independentei, de păzitor al respectării Constituţiei şi veghetor al bunei funcţionari a autorităţilor publice.

Textul semnifica faptul ca, în exerciţiul funcţiilor sale, Preşedintele României reprezintă statul roman în relaţiile interne cat şi în cele internaţionale. Acest lucru rezulta din faptul ca Preşedintele României este ales de tot electoratul roman printr-un vot universal egal, direct, secret şi liber exprimat. în sprijinul acestei susţineri, Adunarea Constituţionala a avut în vedere prin formularea “Preşedintele României reprezintă statul roman şi este garantul independentei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a tarii” şi unele argumente de drept comun, o terminologie asemănătoare utilizata şi de alte legi fundamentale. Astfel, art. 87 din Constituţia Portugaliei prevede ca “ preşedintele reprezintă republica Portugheza. El garantează independenta naţionala, unitatea statului, ...”; art. 87 din Constituţia Italiei prevede ca: “Preşedintele este şeful statului şi reprezintă unitatea naţionala”; art.104 din Constituţia Turciei prevede ca: “Preşedintele este şeful statului. în aceasta calitate el reprezintă republica Turcia şi unitatea naţiunii turce”.

Funcţia de reprezentare, rezulta din caracterul “reprezentativ” al Preşedintelui Roman, în sensul ca el este împuternicitul statului, pentru a-l reprezenta şi acţiona în numele sau. Cu alte cuvinte el are calitatea de a fi purtătorul de cuvânt al poporului roman, deci împuternicitul întregii societăţi, deoarece este titularul unui “mandat legal”, al cărui conţinut este prestabilit prin Constituţie pe o durata limitata şi care îşi are originea în alegerea prin vot universal, liber exprimat şi direct, mandat care-i încetează la îndeplinirea termenului ori prin voita uneia dintre parţi.

Reprezentarea se exprima prin câteva atribuţii. Astfel pe plan extern, conform art.91 din Legea fundamentala Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, aproba înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României, primeşte scrisorile de acreditare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state. Pe plan intern, conform art.2, al.1, Preşedintele României participa la exercitarea suveranităţii naţionale, asumându-si totodată răspunderea pentru independenta, unitatea şi integritatea teritoriala a tarii (art. 80, al.1).

Funcţia de garant al statului se exercita de către preşedinte prin răspunderile pe care le are privind independenţa, unitatea şi integritatea teritoriala a tarii. Aceasta funcţie se reglează intr-o dubla direcţie: garant al statului şi garant al Constituţiei. în calitatea sa de garant al Constituţiei, preşedintele veghează la respectarea acesteia şi garantarea astfel a drepturilor şi libertăţilor fundamentale cetăţeneşti. Respectarea Constituţiei, care constituie esenţa statului de drept, este îndeplinită prin următoarele mijloace legale: