Caiet practică juridică

In cadrul cabinetului de avocat “Sorin Boldi”, din Baroul Bucuresti.

-s-au urmarit listele afisate la avizier cu privire la judecarea dosarelor civile, penale din zilele respective.

-s-a asistat, in sala de judecata, la desfasurarea activitatii de judecata a unor dosare cu obiect: litigii, divort, partaj, litigii de munca, comerciale, punere in posesie, ordonanta presedintiala e.t.c.

-s-au desfasurat activitati cu privire la studierea dosarelor, la arhive.

PROCESUL CIVIL

Procesul civil este activitatea desfasurata de: instanta, parti, organul de executare si alte organe sau persoane care participa la infaptuirea justitiei in pricinile civile, precum si raporturile dintre acesti participanti, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotarârii judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii stabilite de lege.

In cadrul infaptuirii justitiei, procesul civil este deci activitatea pe care o desfasoara organele de stat competente, cu participarea partilor interesate, in vederea rezolvarii conflictelor ce se ivesc in circuitul civil.

Procesul civil serveste ca forma speciala a constringerii de stat pentru valorificarea in concret a dreptului subiectiv incalcat si prin aceasta, la restabilirea ordinii de drept tulburate.

1. ETAPA SCRISĂ

Cererea de chemare in judecată

Cererea de chemare in judecată reprezintă actul de procedură prin care partea interesată se adresează instanţei de judecată pentru a invoca aplicarea legii la un caz determinat, manifestarea de voinţă a celui interesat de a-şi afirma o pretenţie şi de a-şi exercita dreptul de a reclama punerea in mişcare a acţiunii civile.

Cererea de chemare in judecată trebuie să cuprindă, potrivit art. 112 Codul de procedură civilă, următoarele elemente:

− numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori pentru persoanele juridice denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare in registrul comerţului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte in străinătate, va arăta şi domiciliul ales in Rominia, unde urmează a i se face toate comunicările;

− numele şi calitatea celui care reprezintă partea in proces, iar in cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;

− obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci cind preţuirea este posibilă;

− arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se intemeiază cererea;

− arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;

− semnătura.

Ca formă a acţiunii civile, cererea de chemare in judecată declanşează procesul civil şi, implicit, produce anumite efecte. Astfel, cererea de chemare in judecată:

− investeşte instanţa cu soluţionarea litigiului;

− constituie baza raportului procesual civil ce se formează intre reclamant şi pârât, fixează cadrul procesual in care se va desfăşura judecata cu privire la părţi şi la obiectul litigiului;

− exprimă opţiunea reclamantului, in cazul competenţei teritoriale alternativ, de a alege instanţa competentă, opţiune asupra căreia nu poate reveni;

− operează punerea in intârziere a pârâtului;

− face să intrerupă prescripţia dreptului la acţiune, insă pentru a produce efectul imperativ de prescripţie trebuie ca cererea să fie introdusă inăuntrul termenului şi să nu fie respinsă, anulată, perimată sau reclamantul să nu fi renunţat la ea.

Intâmpinarea

Intâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare in judecată şi urmăreşte să se apere faţă de pretenţiile reclamantului.

Intâmpinarea cuprinde, potrivit art.115 Codul de procedură civilă: excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului; răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii; dovezile cu care se apără impotriva fiecărui capăt de cerere – cind va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor; semnătura.

Intâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile in care legea prevede altfel. Nedepunerea, in termenul prevăzut de lege, a intâmpinării, atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a mai invoca excepţii in afara celor de ordine publică.

Cererea reconvenţională

Cererea reconvenţională este mijlocul procedural prin care pârâtul formulează pretenţii proprii faţă de reclamant. Potrivit art.119, alin.2, C.pr.civ., cererea reconvenţională trebuie să indeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare in judecată. Cererea reconvenţională se depune odată cu intâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intâmpinare, cel mai târziu la prima zi de infăţişare. Ea se judecă odată cu cererea principală, insă, cind aceasta este in stare de a fi judecată, instanţa va putea judeca deosebit.

Măsurile asiguratorii

Măsurile asiguratorii reprezintă in general toate mijloacele prin care cel care ridică o pretenţie in justiţie âşi asigură din timp execu-tarea hotărârii favorabile pe care să o obţină impotriva adversarului său. Este de reţinut că măsurile asiguratorii nu sunt măsuri de executare silită, ci mijloace procesuale care intră in conţinutul acţiunii civile şi care au ca scop doar asigurarea părţii, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau a celor ce formează obiectul litigiului, asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite dacă va obţine titlul executoriu.

In Codul de procedură civilă sunt reglementate trei măsuri asigu-ratorii, şi anume: sechestrul asigurator (se aplică in cazul in care obiectul litigiului de fond il reprezintă plata unei sume de bani şi constă in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debi-torului-pârât); poprirea asiguratorie (se poate infiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente in condiţiile stabilite de art.591 C.pr.civ); sechestrul judiciar (se aplică in cazul bunurilor ce formează obiectul procesului şi constă in incre-dinţarea de către instanţă a pazei şi administrării acestor bunuri unei anumite persoane pină la finalizarea procesului printr-o hotărâre executorie).

Citarea şi comunicarea actelor de procedură

Potrivit art.85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărâ asupra unei cereri decât după citarea sau infăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Art.88 din Codul de procedură civilă prevede că citaţia va cuprinde numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului; arătarea anului, lunii, zilei şi orei de infăţişare; arătarea instanţei şi sediului ei; numele, domiciliul şi calitatea celui citat; numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii; alte noţiuni prevăzute de lege; parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului. Citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi inminată părţii cu cel puţin cinci zile inaintea termenului de judecată, iar in pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.