Cauzele și tendințele criminalității în Republica Moldova

Introducere

Tema pe care am abordato este una foarte sensibilă și anume din motivul tendinței societății noastre de a adera în marea familie europeană. Societatea umană este un sistem pentru care sunt caracteristice, de regulă, legităţile statistice. Astfel, un loc esenţial în societate revine proceselor probabile şi întîmplătoare care se supun, de asemenea, şi legilor cauzalităţii. Această tendință de efectuare a acelor statistici obiective aduce cu sine problema cadrului instituțional privind independența și imparțialitatea acestor instituții.

La nivel naţional, statisticile în domeniu arată că infracţionalitatea este în continuă creştere. Pe fondul crizei economice mondiale s-a analizat posibilitatea intercondiţionării între aceasta şi mediul infracţional, şi de asemenea, identificarea concretă a conexiunilor în privinţa celor două fenomene. Chiar dacă în prezent, datorită actualităţii de ultimă oră a subiectului, nu există statistici şi studii care să ofere un răspuns argumentat în privinţa eventualelor conexiuni, evenimentele recente interne şi internaţionale indicând faptul că actuala criză are influenţe asupra mediului social şi, implicit, asupra factorilor criminogeni care determină creşterea criminalităţii.

Autorităţile publice, precum şi instituţiile cu rol în aplicarea legii răspund la aceste provocări şi ameninţări atât în mod pro-activ, cât şi reactiv, astfel încât măsurile specifice să fie adaptate şi să corespundă concret necesităţii de prevenire eficientă şi de combatere efectivă a fenomenului infracţional crescând, numai în sprijinul comunităţii şi pe baza exclusivă a legii. Întrucât toate acţiunile recente cu caracter violent se pot constitui în ameninţări la adresa siguranţei naţionale, în mod implicit, se determină luarea unor măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, descoperirea şi contracararea tuturor formelor de manifestare infracţională.

În această lucreare vom incerca sa vedem istoricul si apariția criminalității în Republica Moldova, dar și cauzele care au stat la dezvoltarea acestui fenomen.

Capitolul I Criminalitatea în Republica Moldova – privire general

1. Incursiune istorică a criminalității în Republica Moldova

Criminalitatea în Republica Moldova îşi are şi ea rădăcini adînci în tre¬cutul istoric. încă în secolul al XV-lea aici a apărut o Sintagmă, alcătuită de ieromonahul grec Matvei Vlastares. Ea conţine postulate, care reflectă prob¬lema criminalităţii şi a pedepselor. Legislaţia pe atunci se considera foarte umană, deoarece se baza nu pe ideologia de clasă, ci se afla sub influenţa moralei religioase şi ţărăneşti. Legislaţia tindea să apere nu numai personali¬tatea, patrimoniul ei. în postulate se reflecta tendinţa de protejare a celor slabi de cei mai puternici. La sfîrşitul secolului al XVl-lea intensificarea asupririi ţăranilor a fost însoţită de creşterea criminalităţii. A survenit reacţia inversă: politica penală a fost brusc înăsprită.

Un rol important în societate l-a jucat cartea de învăţătură, scrisă la pro¬punerea domnitorului Vasile Lupu (1646). Aceasta reprezenta o culegere de legi şi norme procesual-penale, care prevedeau sancţiuni destul de dure şi aspre pentru săvîrşirea unor categorii de crime. Cu toate acestea, criminalilor Ii se punea la dispoziţie şansa de ispăşire prin recunoaşterea faptei ilicite.

După anul 1812, cînd Basarabia a intrat în componenţa imperiului rus, pe teritoriul ei a fost introdusă, bineînţeles, legislaţia ţaristă. Totodată s-a ţinut cont de specificul şi tradiţiile băştinaşe.

În anii ’60 criminalitatea lua amploare şi acest fenomen nu s-a produs / spontan. Una din cauze a fost reforma ţărăneaşcă, care atît în Basarabia, cît şi în alte regiuni ale Rusiei a soluţionat problemele funciare nu în favoarea ţărănimii. Pămînturile date ţăranilor erau mai puţin fertile, iar uneori chiar părăginite. Sărăcia a generat un val al criminalităţii iniţiat de păturile cele mai sărace. Conducerea statului a fost nevoită să întreprindă o serie de măsuri urgente. Au fost elaborate şi puse în acţiune statute judecătoreşti, au fost insti¬tuite judecătorii teritoriale şi locale. Se preconiza reforma sistemului peniten¬ciar, care însă, din lipsa de resurse, a fost amînată pentru o perioadă nedeterminată.