Conținutul Raportului Juridic

RAPORTUL JURIDIC – consideratii introductive

Sistemul juridic constituie un ansamblu compus din elemente variate, dar care prin specificul, prin esenta lor formeaza o unitate închegata. Unele sunt de natura normativa – normele juridice, altele de natura ideologica si psihologica - constiinta juridica, altele de natura institutionala – organele judecatoresti, procuratura, etc., iar altele de natura relationala – relatii juridice. Acestea din urma, relatiile juridice, presupun si reflecta toate celelalte componente ale sistemului juridic. Astfel pentru ca o relatie umana sa fie de natura juridica, ea trebuie, în general, sa fie reglementata de o norma de drept. De asemenea crearea unui raport juridic presupune constiinta si vointa celor ce vor deveni subiecte ale acestuia ceea ce reprezinta constiinta juridica.

Norma de drept nu constituie ea însasi un scop. Pentru realizarea obiectivului urmarit de legiuitor prin reglementare sunt luate masuri organizatorice de concretizare, de detaliere a unor norme si principii, sunt îndeplinite o serie de fapte materiale necesare punerii în aplicare a legii si, mai ales se constituie o mare varietate de raporturi sociale pe baza normelor în vigoare, raporturi ce apar între persoane fizice, între persoane fizice si persoane juridice, sau între persoane colective si individuale etc.

Normele juridice se concretizeaza deci în raporturi juridice. Dreptul este cel care modifica raporturile sociale, într-un anume fel, pentru atingerea anumitor scopuri prestabilite. Astfel raporturile ce cad sub incidenta normelor juridice capata anumite trasaturi care le confera unicitate detasându-le de celelalte raporturi sociale reglementate de norme morale, politice, religioase etc. Raportul juridic apare astfel ca acea relatie sociala care este reglementata prin intermediul normelor juridice, în care subiectele sunt titulare de drepturi si obligatii constatate în aceste norme, drepturi care pot fi realizate, în cazul încalcarii lor, cu ajutorul organelor abilitate ale statului.

Normele juridice, care reglementeaza conduita oamenilor, determina de cele mai multe ori încheierea unor raporturi deoarece conduita unei persoane se exteriorizeaza prin actiunile sau inactiunile ei fata de alte persoane, fata de organele statului sau alte forme de organizare nestatale. Asadar pentru persoanele ce intra sub incidenta normelor juridice, în cadrul acestor norme este prevazut un anumit model comportamental pe care trebuie sa-l adopte si în virtutea caruia, fie li se impune o anumita actiune, fie li se permite sa faca sau sa nu faca ceva etc.

Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice apar ca o realizare a lor. Normele juridice reglementate, ”în principiu” prevad cazuri ipotetice. Conduita prescrisa de norma devine realitate numai atunci când se concretizeaza întru-un anumit raport social ale carui subiecte au drepturi si obligatii prevazute, conferite sau ”îngaduite” de norme juridice1. Aceste raporturi care cad sub incidenta normelor juridice sunt raporturi juridice.

Aparitia raporturilor juridice este, întru-un anume sens determinata de existenta normelor juridice si de scopul urmarit de legiuitor prin reglementare2. O norma nu se poate realiza decât prin activitatea constienta a oamenilor. Dar concomitent cu acest scop, cel al societatii, al statului care o conduce, prin încheierea raporturilor juridice se realizeaza cele mai variate scopuri personale ale celor ce constituie subiecte ale acestora. Astfel urmarind obtinerea veniturilor din munca închei un contract de munca cu o unitate sau întreprindere. Urmarind publicarea unei carti sau a unei lucrari închei un contract cu o editura, dorind achizitionarea unui bun, închei un contract de vânzare – cumparare sau un contract de schimb. Încheind aceste contracte, intri în raporturi juridice cu alte persoane, supunându-te, în ceea ce priveste comportamentul unor norme cuprinse în legi, decrete, hotarâri sau alte izvoare ale dreptului.